La mulţi ani, mamă!

O imagine reprezentativă pentru mama. Ştim noi de ce. ;))

De drag

"Din cauza" unui anume progrămel, am stat mai toată ziua în faţa calculatorului descărcând melodii de pe trilulilu şi vreau să mulţumesc domnişoarei Heliu pentru respectivul progrămel că n-am mai apucat pe mail că, aşa cum am specificat, mi-am găsit de treabă.

Zilele astea am oscilat între "Pânza de păianjen" de Cella Serghi şi sezonul al cincilea din House MD. Am văzut "The Prestige" :) şi m-am gândit la "Fracture" şi la ziua aia ploioasă când ne-am gândit noi să mergem la role şi nu ne-a ieşit, dar am văzut un film foarte mişto.

Mulţumesc.

Taxi - Tacerea din ochi live

P.S. Poza e făcută (cum altfel?) de aceeaşi domnişoară menţionată mai sus. :*

Past tense

"Te uit în fiecare seară şi mă trezesc cu tine în gând în fiecare dimineaţă. Aşa sunt eu: mă cramponez de toate gesturile mărunte şi frumoase pe care le-ai făcut pentru mine şi nu mi te pot scoate din minte şi, mai ales, din suflet. Ai intrat acolo cu fiecare gest, cu fiecare cuvânt şi revin obsedant la ele fără să pot trece peste pentru că tot ce ai însemnat tu şi încă mai însemni e mai presus de raţiune şi de capacitatea mea de înţelegere.

Raţiunea şi sentimentele mele pentru tine se bat cap în cap fără ca vreunul dintre noi să aibă vreo vină şi toate sentimentele astea contradictorii îmi dau o senzaţie de gol, de abis şi simt cum cad, cum mă adâncesc tot mai mult în prăpastie."

Rândurile de mai sus sunt o parte dintr-un text scris prin 2006 şi peste care am dat azi în timp ce răsfoiam o carte şi e un text pe care l-am scris fiind "inspirată" de starea unei prietene.

Frânturi

• Seri în care mă uit cu frate-miu la House MD şi la Mircea Badea pe net. Într-un fel, trecerea de la House la Badea şi din nou la House pare firească. :)

• Seri în care visez că adorm în braţele tale în timp ce tu verifici dacă sunt învelită la spate.

• Nopţi în care gândul că te voi revedea mă ţine mult prea ocupată pentru a mai şi dormi.

• Zile în care zâmbesc larg şi tâmp pentru că eşti.

• Aniversări în care mă gândesc că e mai bine să-ţi înfrunţi temerile şi mă bucur că am învăţat asta de la tine.

• Dimineţi cu lapte şi cereale în care vreau să fii lângă mine.

• Prieteni care-mi amintesc că "I need me in your life".

• Filme pe care ţi le recomand şi filme pe care mi le recomanzi şi la toate ne ţinem de mână.

Din nou, despre filme

Am dat peste citatul de mai jos şi m-a apucat aşa un dor de Grey's Anatomy şi mai că-mi vine să revăd toate sezoanele. Great tv show!

"Meredith: Okay, here it is, your choice... it's simple, her or me, and I'm sure she is really great. But Derek, I love you, in a really, really big pretend to like your taste in music, let you eat the last piece of cheesecake, hold a radio over my head outside your window, unfortunate way that makes me hate you, love you. So pick me, choose me, love me."

Obsesia de zilele astea

Brown sugar

Cum mi-am petrecut seara de marţi

Urăsc spitalele, medicii care fac meseria asta pentru că şpaga e mare, leşin când mi se ia sânge, nu înţeleg de ce un spital de urgenţă are sală de aşteptare!, iar o plimbare cu ambulanţa până la Sfântul Apostol Andrei nu m-a făcut să-mi schimb părerea. Din fericire, nu a fost nimic grav, câteva simptome care durau de câteva zile combinate cu reticenţa mea în a face o vizită medicului de familie şi rapiditatea cu care intră mama în panică.

Am ajuns la spital la 22.30 (am îndurat privirea dezaprobatoare a lui Alin care era deja acolo aşteptând) şi am plecat pe la 1. Pentru că, aşa cum mi-a explicat asistenta de pe ambulanţă (asistentă care semăna izbitor cu Cristina Beliu) şi am simţit-o pe propria aşteptare, au din ce în ce mai puţin oameni pe tură şi uite-aşa creşte timpul pe care îl petreci aşteptând să te consulte. Doamna neurolog m-a consultat vreo 10 minute (e posibil să fi durat mai puţin), mi-a dat o reţetă şi mi-a spus să revin dacă simptomele persistă după ce termin tratamentul.

Mă gândeam, după ce am ieşit din spital, că dacă mai aşteptam câteva ore, m-aş fi întâlnit cu Ana şi i-aş fi spus că umblă prin oraş o tipă care seamănă foarte bine cu Cristina. ;))

Later edit: Ana, oare Ciprian ce-ar zice despre o sosie de-a Cristinei? :))

Coincidenţei mele preferate

"Un prieten este cel care îţi înţelege trecutul, crede în viitorul tău şi te acceptă astăzi aşa cum eşti."

Mi s-a făcut dor... :*

P.S. Trebuie să adaug că eşti unica mea coincidenţă. :P

Pentru mine

Am găsit melodia asta aici.

Filme, cărţi şi perspective

Am găsit aseară, la Sorin, un text în care era vorba, printre altele, de un film. Am văzut filmul, mi-a plăcut şi mi-a rămas în minte scena în care vorbea el despre lectură şi spunea că nu cartea e cea care aduce ceva în noi, ci noi suntem cei care îmbogăţim cărţile, noi, cititorii, suntem cei care aducem perspectiva proprie asupra operei. Am zâmbit şi mi-am adus aminte de "Viaţa ca o pradă" a lui Marin Preda.

Prima dată am citit-o în vreo 4 ore, prin clasa a zecea pentru că diriga nu se mulţumea cu fragmentele din manual, ne cerea întotdeauna să citim toată cartea (doar eram clasă de filologie) chestie pe care o verifica cu câte un test când i se părea dumneai că-l merităm. Nu mi-a lăsat cine ştie ce impresie aşa că am catalogat-o drept una dintre lecturile obligatorii cu care ne catadicsea diriga.

Prin anul întâi de facultate, am realizat că scrisul face parte din felul meu de a fi. Şi am recitit "Viaţa ca o pradă", mi-a plăcut la nebunie şi, din punctul meu de vedere, e una dintre cele mai bune cărţi citite de mine. Şi mi-a rămas în cap, pe lângă motto, pledoaria lui pentru cuvânt pentru că, spunea el, natura cu toate ale ei nu-i era sursă de inspiraţie, cuvântul însă îl fascina şi era unul dintre motivele care l-au determinat să devină scriitor, iar pledoaria asta a lui e primul lucru care îmi vine în minte atunci când mă gândesc la postura de scriitor, că meserie nu pot să-i spun.

Dar să revin de unde plecasem, că alta era ideea. Mi-a plăcut ce a spus Kepesh (personajul interpretat de Kingsley) despre cărţi pentru că am rezonat cu ceea ce spusese, dar cred că acelaşi lucru e valabil şi pentru filme aşa că, deşi mi-a plăcut filmul, o să-l revăd peste câţiva ani pentru că ştiu că am să-l văd/înţeleg altfel.

Am citit

Am terminat sâmbătă "Eseu despre orbire" de Jose Saramago. Primisem recomandarea de la Johnny, iar atunci când am împrumutat-o de la bibliotecă, m-am gândit la reacţia lui după ce, la recomandarea mea şi nu numai, începuse Citadela. Aşa cum mă aşteptam, a renunţat la respectiva carte după primele 50 de pagini, deşi nu mă aşteptam să citească atât de mult. ;))

Ideea e că noi avem gusturi diferite în ceea ce priveşte lectura, dar pentru că am citit "1984" tot la recomandarea lui, mi-am zis să-i dau o şansă şi uite că bine am făcut. N-am să povestesc cartea, n-am să spun ce mi-a plăcut şi ce nu, dar o să vă rog să o răsfoiţi dacă o să aveţi ocazia.

:)

Despre răspunsuri şi alte alea

M-a apostrofat cineva în legătură cu unele răspunsuri pe care le-am dat în postarea anterioară şi a fost foarte indignată de răspunsul la întrebarea "Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?" şi m-a întrebat de ce nu am răspuns altceva, ce mi-a venit să spun asta, la o adică am şi alte calităţi recunoscute, altele decât unghiile mele.

Adevărul e că am primit complimente care vizau aspecte ce depindeau de capacităţile mele, să le spun aşa, dar m-am oprit la ăla pentru că Alin nu spune lucruri doar de dragul de a fi spuse şi ştiu că l-aş fi putut alege pe cel legat de inteligenţa mea sau cel legat de cunoştinţele mele în diverse domenii, dar nu asta era ideea.

Sau aş fi putut spune cum mi-a zis mie altcineva că sunt "darul primit de la viaţă pentru a putea merge mai departe". Aşa şi? Cu ce mă încălzeşte pe mine toată adunătura asta de cuvinte, dacă omul respectiv nu a crezut asta îndeajuns de mult încât să-mi rămână aproape, de ce să spun eu că ăsta ar fi "cel mai frumos compliment ce mi s-a făcut vreodată" în condiţiile în care omul care a spus toate astea a uitat de mult tot ce a fost între noi.

Da, ştiu: sunt un om cu sechele şi cu, poate, destule răni pe care nu ştiu cum să le închid. Partea bună e că toate trec, deci, vor trece şi toate astea mai devreme sau mai târziu, şi ştiu că ziua în care le voi privi cu detaşare o să fie una din micile mele victorii, victoriile alea cu gust amar.

Bilanţ

Pentru mine, bilanţul acela de sfârşit de an, de etapă sau de orice altceva are loc pe 30 noiembrie. Nu prea am o motivaţie conştientă, dar ştiu că în fiecare an, pe 30 noiembrie, mă gândesc la ce făceam cu un an în urmă cu ocazia onomasticii mele, mă gândesc la ce am învăţat, ce am mai pus între urechi şi cât am avut de pierdut/câştigat de pe urma faptului că eu sunt eu, aşa cum sunt.

Anul ăsta, nu numai că îmi amintesc foarte bine ce am făcut anul trecut şi ştiu exact cât am mai crescut şi în ce aspecte am involuat cu sau fără graţie, ştiu şi unde vreau să fiu anul viitor pe vremea asta şi, mai ales, ştiu cu cine vreau să fiu şi am şi o oarecare idee şi de ce. Nu ştiu dacă o să-mi iasă şi nu ştiu dacă o să fie aşa cum îmi imaginez eu că vreau să fie, dar ştiu foarte bine ce vreau.

Aşadar, iată un soi de bilanţ sub forma unor răspunsuri. Întrebările le găsiţi aici.

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?

Când am luat Licenţa, cred.

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

Pe Alin.

3. Care este cel mai frumos vis pe care l-ai pierdut pe drum?

Am vrut să fac facultatea la Iaşi. Nu mi-a ieşit.

4. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?

Să ascult, uneori, dar depinde de starea în care mă aflu.

5. Cine e iubirea vieţii tale?

Omul care mă provoacă să vreau mai mult de la mine cu aceeaşi uşurinţă cu care îmi acceptă toanele de copil răsfăţat.

6. Ce funcţionează cel mai puţin bine în relaţia ta?

Comunicarea, cred. De la mine către el.

7. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi?

Încăpăţânarea.

8. Care a fost cel mai erotic moment din viaţa ta în doi?

Când mă face Alin să tresar cu un sărut.

9. Cine a avut cel mai perfect trup cu care ai facut sex (dragoste)?

Nu trupul mă interesează atunci când fac sex/dragoste.

10. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

Nu aş face lucruri groaznice pentru bani. Banii sunt un mijloc necesar, nu şi esenţial pentru mine.

11. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tăi?

Inteligenţa.

12. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?

Când mă îmbrac în fustă.

13. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?

Magda something că nu-i ştiu numele de familie..

14. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

Când ascute cineva cuţite.

15. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat (emoţionată)?

Atunci când l-am scăldat pe finul Andrei. Mi-au tremurat mâinile îngrozitor pentru că mi-era frică să nu-l scap.

16. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea)?

Nu vreau să am lucruri pe care ar trebui să le fur ca să le am.

17. Cu cine ai avut cea mai proastă experienţă sexuală din viaţa ta?

Cu un tip cu care n-ar fi trebuit să fac asta, dar n-am să dau nume..

18. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?

Când eram mică şi jucam ascunselea şi pentru că nu mă mai puteam abţine, am făcut pipi în locul în care mă ascundeam. Partea proastă e că lichidul a ajuns în capul altcuiva. N-am mai ieşit la joacă o lună.

19. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?

Alin. Nu pot nici măcar să întorc un ou în tigaie atunci când e şi el prezent.

20. Care e cea mai erotică aromă pe care ai simţit-o vreodată?

Aftershave-ul lui Alin.

21. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?

Când am realizat cât de mult am dezamăgit un om tare drag.

22. Cine e persoana cu care ai vrea cel mai tare să ai o aventură (one night stand)?

Dacă aş fi singură, probabil cu Chad Michael Murray, dacă aş avea o relaţie – cu nimeni.

23. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?

Situaţia mea profesională.

24. Cu cine vorbeşti cel mai des despre sex?

Cu Alin.

25. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?

Probabil atunci când spun că nu-mi amintesc ceva, deşi mi se mai întâmplă să şi uit.

26. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?

Indiferenţa.

27. Ce calitate a jumătăţii tale de viaţă iţi este cea mai dragă?

Sinceritatea.

28. Care a fost jucăria ta preferată în copilărie?

O păpuşă care stătea în patru labe şi care se mişca atunci când întorceam o cheiţă.

29. Care ţi se pare cea mai seducătoare ipostază a ta?

Nu ştiu, dar cred că asta e o întrebare pentru cei din jurul meu.

30. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

Pe familie.

31. Care a fost cel mai bun sfat pe care nu l-ai urmat?

Păi dacă nu l-am urmat, înseamnă că nu a fost bun.

32. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?

Pe mama.

33. Care e cea mai mare fantezie sexuală a ta?

Nu ştiu cum să am fantezii sexuale, dar dacă aş avea nu aş răspunde la întrebări de genul ăsta pentru că, pentru mine, sexul e o chestie mult prea intimă pentru a răspunde la întrebări de genul ăsta.

34. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?

Despre artă, în toate formele ei.

35. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?

Daniela…

36. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înteles?

În privinţa mea.

37. Care e cel mai bun lucru de făcut după sex?

Să zâmbeşti.

38. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

Viaţă.

39. Unde te simţi cel mai în siguranţă?

În braţele lui Alin.

40. Care a fost cel mai bizar loc în care ai facut amor?

În maşină.

41. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?

Când mi-a spus Alin că am unghii frumoase. Cred că e cel mai frumos pentru că a spus-o cu convingere şi cu o oarecare doză de mândrie.

42. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxat?

Alin mă face cel mai mult să râd. Relaxată nu cred că ştiu să fiu.

43. Pentru ce te rogi cel mai des?

Pentru sănătate.

44. Pentru cine din viaţa ta crezi că eşti sau ai fost cel mai bun partener de sex?

Pentru nimeni.

45. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?

Cred că profesorii mei din liceu şi foarte puţini dintre cei din facultate.

46. Care a fost primul tău vis împlinit?

În februarie 2008, atunci când din bani munciţi de mine mi-am cumpărat calculatorul.

47. În ce an al vieţii tale ai simţit că te-ai schimbat cel mai mult?

În 2004, în primul an de facultate.

48. Care a fost cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-ai făcut (sau l-ai face) cu o persoană de acelaşi sex cu tine?

Nu prea înţeleg întrebarea asta, îndrăzneţ din ce punct de vedere?

49. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?

Telefonul, dar e o invenţie din secolul trecut. Din secolul ăsta nu ştiu.

50. Care a fost cel mai romantic moment din viaţa ta? Iar dacă n-a fost, cum ar arăta el?

În ziua în care am împlinit 24 de ani, la miezul nopţii, am auzit de la Alin: „Cadoul meu pentru tine e Marea.” Era prima oară când vedeam Marea.

Cu bagajele (încă) nefăcute

Deltă, oameni dragi şi noi doi pentru câteva zile de mâine încolo. Ai avut inspirata idee să-ţi iei concediu şi să plecăm pentru câteva zile, mi-a plăcut entuziasmul tău de aseară :)) şi mă bucur că ai ales Delta ca loc de refugiu şi odihnă pentru câteva zile de linişte.

Jason Mraz - Lucky (feat. Colbie Caillat)
Vezi mai multe video din Muzica

Apus surprins în ziua în care tu m-ai surprins

Primul om în stat

Blogul ăsta e din cauză că m-am enervat când am văzut cum nişte oameni cu pretenţii spuneau că primul om în stat, preşedintele cică, face şi drege pentru bine poporului. Şi m-a luat cu nervii capului pentru că eu ştiu încă din şcoala generală, de la orele de Cultură Civică (da, îmi amintesc ce mi se preda în şcoala generală) că rolul preşedintelui în ţara noastră e cu totul altul. Motiv pentru care am căutat Constituţia şi am şi găsit-o şi am dat copy/paste la ce mă interesa.

Iar un alt motiv, la fel de bine întemeiat, mi-a fost dat de o discuţie avută zilele trecute cu Alin despre "realizările" din timpul mandatului lui Traian Băsescu şi despre cum şi-a însuşit adoptarea şi aplicarea cotei unice de impozitare (care făcea parte din platforma electorală a PNL în 2004), şi am ajuns la concluzia că rolul Preşedintelui nu este foarte cunoscut în rândul majorităţii. Pentru că, spre deosebire de părerea majorităţii, preşedintele NU este primul om în stat şi nu are puteri decizionale în aşa măsură încât să susţină că datorită lui s-a adoptat legea privind cota unică de impozitare.

În plus, puterile lui sunt limitate la a da decoraţii şi graţieri individuale, după cum se poate observa şi din articolele preluate din Constituţia României aşa cum găsit-o pe net la adresa indicată mai sus.

Aşadar...

CAPITOLUL II Preşedintele României

Rolul Preşedintelui ARTICOLUL 80 (1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

Alegerea Preşedintelui ARTICOLUL 81 (1) Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale.

Incompatibilităţi şi imunităţi ARTICOLUL 84 (1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.

(2) Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător.

Numirea Guvernului ARTICOLUL 85 (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.

Consultarea Guvernului ARTICOLUL 86 Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.

Participarea la şedinţele Guvernului ARTICOLUL 87 (1) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.

(2) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.

Mesaje ARTICOLUL 88 Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.

Dizolvarea Parlamentului ARTICOLUL 89 (1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

(2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.

(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă.

Atribuţii în domeniul politicii externe ARTICOLUL 91 (1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.

(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României.

Atribuţii în domeniul apărării ARTICOLUL 92 (1) Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

(2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.

(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţă Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.

(4) În caz de mobilizare sau de război Parlamentul îşi continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor.

Măsuri excepţionale ARTICOLUL 93 (1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

(2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.

Alte atribuţii ARTICOLUL 94 Preşedintele României îndeplineşte şi următoarele atribuţii: a) conferă decoraţii şi titluri de onoare; b) acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral; c) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege; d) acordă graţierea individuală.

I love this song!

Happy anniversary, Bobo drag! :*

Amintiri de suflet în poze

Am găsit la Raluca o leapsă care zice ceva de pus în poze amintiri de suflet. Pentru că mi-a plăcut ideea, uite ce-a ieşit la mine:

Poza asta e făcută de Ana, la o plimbărică pe faleză:

În Open, cu Ana şi nu numai. Aici mi se citeşte Redd's-ul în ochi: :)) Plimbare peste Dunăre: Aceeaşi plimbare peste Dunăre: Mătuşica mea, Paula, cu prazul în mână: Un grătar în aer liber. Din fericire, eu făceam poza: Două absolvente de filosofie, colege de cameră timp de patru ani: În ziua în care domnişoara profesoară Matei a avut cursul festiv:

Good Will Hunting

Pentru că rândurile lui Radu mi-au amintit de filmul "Good Will Hunting", o să redau subtitrarea scenei mele preferate din filmul amintit. Super film! :)

"-Am avut o întâlnire săptămâna trecută.

-Cum a mers?

-Bine.

-Vă mai întâlniţi?

-Nu ştiu.

-De ce?

-Nu am sunat-o.

-Doamne, eşti un amator.

-Ştiu ce fac. Da. Nu-ţi fă griji pentru mine. Ştiu ce fac. Da, dar fata asta e... frumoasă, e deşteaptă, e amuzantă. E diferită de majoritatea fetelor cu care am fost.

-Atunci sun-o, Romeo.

-De ce, ca să-mi dau seama că nu e chiar aşa deşteaptă? Că e plictisitoare? Ştii, adică, nu... Acum fata asta e aproape perfectă. Nu vreau să stric asta.

-Poate că şi tu eşti perfect acum. Poate că nu vrei să strici imaginea asta. Dar cred că asta e superfiloziofie, Will. În acest fel, poţi să trăieşti toată viaţa fără să trebuiască să cunoşti cu adevărat pe cineva. Soţia mea avea gaze când era nervoasă. Avea tot felul de reacţii minunate. Ştii, avea gaze şi în somn. M-am gândit că pot să-ţi spun asta. Într-o noapte şi-a dat drumul atât de tare încât a trezit câinele. S-a trezit şi a intrebat "Tu ai făcut?" Am spus "Da". Nu m-a lăsat inima să-i spun. O, Doamne.

-S-a trezit de zgomot?

-Da. Doamne. A murit de doi ani şi eu asta imi amintesc. Este extraordinar, ştii? Lucruri mărunte, ca acesta. Da, dar astea sunt lucrurile care îmi lipsesc cel mai mult. Reacţiile alea ciudate pe care doar eu le ştiam. Astea au făcut din ea soţia mea. Doamne, şi ea mă ştia pe dinafară. Îmi ştia toate greşelile. Oamenii le numesc "imperfecţiuni" dar nu sunt aşa. Asta e partea bună. Şi apoi trebuie să alegem pe cine lăsăm în mica noastră lume ciudată. Nu eşti perfect, băiete. Şi, să nu te mai ţin în suspans: fata asta pe care ai cunoscut-o, nici ea nu e perfectă. Întrebarea este dacă sunteţi perfecţi unul pentru celălalt. Asta e toată chestia. La asta se rezumă intimitatea. Poate că ştii totul pe lumea asta, băiete, dar răspunsul la această întrebare nu-l afli până nu încerci. Cu siguranţă răspunsul nu-l vei afla de la un bătrân ca mine. Şi chiar dacă l-aş şti, nu l-aş spune unui puşti ca tine.

-Da, şi de ce nu? Mi-ai spus aproape tot altceva. Iisuse Christoase! Ai vorbit mai mult decât toţi psihiatrii pe care i-am cunoscut.

-Eu predau lucrurile astea. Nu am spus că le şi ştiu.

-Te-ai gândit vreodată să te recăsătoreşti?

-Soţia mea a murit.

-De asta am spus să te "recăsătoreşti".

-Ea a murit.

-Da, bine, cred că asta e o superfilozofie, Sean. Adică, în acest fel, poţi să-ţi trăieşti restul vieţii fără să cunoşti pe nimeni cu adevărat.

-Timpul a expirat."

Răspunsuri perfecte

Pentru cât de mult a însemnat discuţia de mai devreme, pentru toate răspunsurile şi cuvintele pe care ai ştiut să mi le oferi, pentru felul tău de a fi, pentru cum m-am simţit eu...

It made my day

În liceu am avut două colege de bancă: Georgiana - o brunetă care avea o chestie cu blondele, motiv pentru care eu îi spun Blonda, nume cu care e şi în agenda telefonului - şi Lucia - o şatenă/roşcată/blondă cu care chiuleam în clasa a 12-a pretinzând că mergem să învăţăm, de fapt mergeam să ascultăm muzică şi să mâncăm junk food. :)) Acum, Georgiana este asistentă într-un cabinet stomatologic în Milano, iar Lucia locuieşte cu iubitul/viitorul soţ în Galaţi.

Am amintit toate astea pentru că azi am vorbit cu Georgiana la telefon. Am vorbit timp de o jumătate de oră de parcă ar fi trecut două ore de când nu ne-am mai văzut, deşi au trecut aproape 4 ani de când am văzut-o ultima oară. Ne-am bârfit fostele colege de liceu, am vorbit despre foşti şi actuali iubiţi şi ne vorbeam de parcă nu s-ar fi schimbat nimic şi am realizat că oricât ne-am schimbat noi, oricât diferă părerile actuale faţă de cele din liceu, oricât ar mai trece până o să vorbim iar, prietenia noastră a rămas la fel pentru că în momentul în care a spus "Alo" şi i-am recunoscut vocea, am folosit aceeaşi formulă neortodoxă de salut pe care o avem de când ne cunoaştem...

Se pare că Octavian Paler a avut dreptate şi când mă gândesc că nici nu vroiam să răspund la telefon pentru că scria Withheld.

Revizie tehnică

Îmi iau comportamentul la revizuit în urma discuţiei de aseară. O discuţie pe messenger, cu un om despre care îmi place cum scrie. :) Am realizat, totuşi, că sunt un pic prea suspicioasă pentru gustul meu, iar asta înseamnă că am rămas cu unele sechele. Vlad m-ar urechia un pic dacă ar şti că judec experienţe noi prin prisma celor vechi pentru că, nu-i aşa, modalitatea propusă de el sună mult mai bine. :)

Se pare că eu am fost cea nepoliticoasă.

Poza e cu trimitere directă la propria zodie.

De suflet