luni, decembrie 28, 2009

Coincidenţei mele preferate

"Un prieten este cel care îţi înţelege trecutul, crede în viitorul tău şi te acceptă astăzi aşa cum eşti."
Mi s-a făcut dor... :*
P.S. Trebuie să adaug că eşti unica mea coincidenţă. :P

sâmbătă, decembrie 19, 2009

Filme, cărţi şi perspective

Am găsit aseară, la Sorin, un text în care era vorba, printre altele, de un film. Am văzut filmul, mi-a plăcut şi mi-a rămas în minte scena în care vorbea el despre lectură şi spunea că nu cartea e cea care aduce ceva în noi, ci noi suntem cei care îmbogăţim cărţile, noi, cititorii, suntem cei care aducem perspectiva proprie asupra operei. Am zâmbit şi mi-am adus aminte de "Viaţa ca o pradă" a lui Marin Preda.
Prima dată am citit-o în vreo 4 ore, prin clasa a zecea pentru că diriga nu se mulţumea cu fragmentele din manual, ne cerea întotdeauna să citim toată cartea (doar eram clasă de filologie) chestie pe care o verifica cu câte un test când i se părea dumneai că-l merităm. Nu mi-a lăsat cine ştie ce impresie aşa că am catalogat-o drept una dintre lecturile obligatorii cu care ne catadicsea diriga.
Prin anul întâi de facultate, am realizat că scrisul face parte din felul meu de a fi. Şi am recitit "Viaţa ca o pradă", mi-a plăcut la nebunie şi, din punctul meu de vedere, e una dintre cele mai bune cărţi citite de mine. Şi mi-a rămas în cap, pe lângă motto, pledoaria lui pentru cuvânt pentru că, spunea el, natura cu toate ale ei nu-i era sursă de inspiraţie, cuvântul însă îl fascina şi era unul dintre motivele care l-au determinat să devină scriitor, iar pledoaria asta a lui e primul lucru care îmi vine în minte atunci când mă gândesc la postura de scriitor, că meserie nu pot să-i spun.
Dar să revin de unde plecasem, că alta era ideea. Mi-a plăcut ce a spus Kepesh (personajul interpretat de Kingsley) despre cărţi pentru că am rezonat cu ceea ce spusese, dar cred că acelaşi lucru e valabil şi pentru filme aşa că, deşi mi-a plăcut filmul, o să-l revăd peste câţiva ani pentru că ştiu că am să-l văd/înţeleg altfel.

luni, decembrie 14, 2009

Am citit

Am terminat sâmbătă "Eseu despre orbire" de Jose Saramago. Primisem recomandarea de la Johnny, iar atunci când am împrumutat-o de la bibliotecă, m-am gândit la reacţia lui după ce, la recomandarea mea şi nu numai, începuse Citadela. Aşa cum mă aşteptam, a renunţat la respectiva carte după primele 50 de pagini, deşi nu mă aşteptam să citească atât de mult. ;))
Ideea e că noi avem gusturi diferite în ceea ce priveşte lectura, dar pentru că am citit "1984" tot la recomandarea lui, mi-am zis să-i dau o şansă şi uite că bine am făcut. N-am să povestesc cartea, n-am să spun ce mi-a plăcut şi ce nu, dar o să vă rog să o răsfoiţi dacă o să aveţi ocazia.

miercuri, decembrie 02, 2009

Despre răspunsuri şi alte alea

M-a apostrofat cineva în legătură cu unele răspunsuri pe care le-am dat în postarea anterioară şi a fost foarte indignată de răspunsul la întrebarea "Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?" şi m-a întrebat de ce nu am răspuns altceva, ce mi-a venit să spun asta, la o adică am şi alte calităţi recunoscute, altele decât unghiile mele.
Adevărul e că am primit complimente care vizau aspecte ce depindeau de capacităţile mele, să le spun aşa, dar m-am oprit la ăla pentru că Alin nu spune lucruri doar de dragul de a fi spuse şi ştiu că l-aş fi putut alege pe cel legat de inteligenţa mea sau cel legat de cunoştinţele mele în diverse domenii, dar nu asta era ideea.
Sau aş fi putut spune cum mi-a zis mie altcineva că sunt "darul primit de la viaţă pentru a putea merge mai departe". Aşa şi? Cu ce mă încălzeşte pe mine toată adunătura asta de cuvinte, dacă omul respectiv nu a crezut asta îndeajuns de mult încât să-mi rămână aproape, de ce să spun eu că ăsta ar fi "cel mai frumos compliment ce mi s-a făcut vreodată" în condiţiile în care omul care a spus toate astea a uitat de mult tot ce a fost între noi.
Da, ştiu: sunt un om cu sechele şi cu, poate, destule răni pe care nu ştiu cum să le închid. Partea bună e că toate trec, deci, vor trece şi toate astea mai devreme sau mai târziu, şi ştiu că ziua în care le voi privi cu detaşare o să fie una din micile mele victorii, victoriile alea cu gust amar.

luni, noiembrie 30, 2009

Bilanţ


-->
Pentru mine, bilanţul acela de sfârşit de an, de etapă sau de orice altceva are loc pe 30 noiembrie. Nu prea am o motivaţie conştientă, dar ştiu că în fiecare an, pe 30 noiembrie, mă gândesc la ce făceam cu un an în urmă cu ocazia onomasticii mele, mă gândesc la ce am învăţat, ce am mai pus între urechi şi cât am avut de pierdut/câştigat de pe urma faptului că eu sunt eu, aşa cum sunt.
Anul ăsta, nu numai că îmi amintesc foarte bine ce am făcut anul trecut şi ştiu exact cât am mai crescut şi în ce aspecte am involuat cu sau fără graţie, ştiu şi unde vreau să fiu anul viitor pe vremea asta şi, mai ales, ştiu cu cine vreau să fiu şi am şi o oarecare idee şi de ce. Nu ştiu dacă o să-mi iasă şi nu ştiu dacă o să fie aşa cum îmi imaginez eu că vreau să fie, dar ştiu foarte bine ce vreau.
Aşadar, iată un soi de bilanţ sub forma unor răspunsuri. Întrebările le găsiţi aici.
-->
1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?
Când am luat Licenţa, cred.
2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?
Pe Alin.
3. Care este cel mai frumos vis pe care l-ai pierdut pe drum?
Am vrut să fac facultatea la Iaşi. Nu mi-a ieşit.
4. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?
Să ascult, uneori, dar depinde de starea în care mă aflu.
5. Cine e iubirea vieţii tale?
Omul care mă provoacă să vreau mai mult de la mine cu aceeaşi uşurinţă cu care îmi acceptă toanele de copil răsfăţat.
6. Ce funcţionează cel mai puţin bine în relaţia ta?
Comunicarea, cred. De la mine către el.
7. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi?
Încăpăţânarea.
8. Care a fost cel mai erotic moment din viaţa ta în doi?
Când mă face Alin să tresar cu un sărut.
9. Cine a avut cel mai perfect trup cu care ai facut sex (dragoste)?
Nu trupul mă interesează atunci când fac sex/dragoste.
10. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?
Nu aş face lucruri groaznice pentru bani. Banii sunt un mijloc necesar, nu şi esenţial pentru mine.
11. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tăi?
Inteligenţa.
12. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?
Când mă îmbrac în fustă.
13. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?
Magda something că nu-i ştiu numele de familie..
14. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?
Când ascute cineva cuţite.
15. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat (emoţionată)?
Atunci când l-am scăldat pe finul Andrei. Mi-au tremurat mâinile îngrozitor pentru că mi-era frică să nu-l scap.
16. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea)?
Nu vreau să am lucruri pe care ar trebui să le fur ca să le am.
17. Cu cine ai avut cea mai proastă experienţă sexuală din viaţa ta?
Cu un tip cu care n-ar fi trebuit să fac asta, dar n-am să dau nume..
18. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?
Când nu știu cum să reacționez când mă lovesc de ipocrizie, prostie și răutate..
19. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?
Alin. Nu pot nici măcar să întorc un ou în tigaie atunci când e şi el prezent.
20. Care e cea mai erotică aromă pe care ai simţit-o vreodată?
Aftershave-ul lui Alin.
21. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?
Când am realizat cât de mult am dezamăgit un om tare drag.
22. Cine e persoana cu care ai vrea cel mai tare să ai o aventură (one night stand)?
Dacă aş fi singură, probabil cu Chad Michael Murray, dacă aş avea o relaţie – cu nimeni.
23. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?
Situaţia mea profesională.
24. Cu cine vorbeşti cel mai des despre sex?
Cu Alin.
25. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?
Probabil atunci când spun că nu-mi amintesc ceva, deşi mi se mai întâmplă să şi uit.
26. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?
Indiferenţa.
27. Ce calitate a jumătăţii tale de viaţă iţi este cea mai dragă?
Sinceritatea.
28. Care a fost jucăria ta preferată în copilărie?
O păpuşă care stătea în patru labe şi care se mişca atunci când întorceam o cheiţă.
29. Care ţi se pare cea mai seducătoare ipostază a ta?
Nu ştiu, dar cred că asta e o întrebare pentru cei din jurul meu.
30. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?
Pe familie.
31. Care a fost cel mai bun sfat pe care nu l-ai urmat?
Păi dacă nu l-am urmat, înseamnă că nu a fost bun.
32. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?
Pe mama.
33. Care e cea mai mare fantezie sexuală a ta?
Nu ştiu cum să am fantezii sexuale, dar dacă aş avea nu aş răspunde la întrebări de genul ăsta pentru că, pentru mine, sexul e o chestie mult prea intimă pentru a răspunde la întrebări de genul ăsta.
34. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?
Despre artă, în toate formele ei.
35. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?
Daniela…
36. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înteles?
În privinţa mea.
37. Care e cel mai bun lucru de făcut după sex?
Să zâmbeşti.
38. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?
Viaţă.
39. Unde te simţi cel mai în siguranţă?
În braţele lui Alin.
40. Care a fost cel mai bizar loc în care ai facut amor?
În maşină.
41. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?
Când mi-a spus Alin că am unghii frumoase. Cred că e cel mai frumos pentru că a spus-o cu convingere şi cu o oarecare doză de mândrie.
42. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxat?
Alin mă face cel mai mult să râd. Relaxată nu cred că ştiu să fiu.
43. Pentru ce te rogi cel mai des?
Pentru sănătate.
44. Pentru cine din viaţa ta crezi că eşti sau ai fost cel mai bun partener de sex?
Pentru nimeni.
45. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?
Cred că profesorii mei din liceu şi foarte puţini dintre cei din facultate.
46. Care a fost primul tău vis împlinit?
În februarie 2008, atunci când din bani munciţi de mine mi-am cumpărat calculatorul.
47. În ce an al vieţii tale ai simţit că te-ai schimbat cel mai mult?
În 2004, în primul an de facultate.
48. Care a fost cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-ai făcut (sau l-ai face) cu o persoană de acelaşi sex cu tine?
Nu prea înţeleg întrebarea asta, îndrăzneţ din ce punct de vedere?
49. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?
Telefonul, dar e o invenţie din secolul trecut. Din secolul ăsta nu ştiu.
50. Care a fost cel mai romantic moment din viaţa ta? Iar dacă n-a fost, cum ar arăta el?
În ziua în care am împlinit 24 de ani, la miezul nopţii, am auzit de la Alin: „Cadoul meu pentru tine e Marea.” Era prima oară când vedeam Marea.

luni, noiembrie 23, 2009

Cu bagajele (încă) nefăcute

Deltă, oameni dragi şi noi doi pentru câteva zile de mâine încolo. Ai avut inspirata idee să-ţi iei concediu şi să plecăm pentru câteva zile, mi-a plăcut entuziasmul tău de aseară :)) şi mă bucur că ai ales Delta ca loc de refugiu şi odihnă pentru câteva zile de linişte.

Jason Mraz - Lucky (feat. Colbie Caillat)
Vezi mai multe video din Muzica

miercuri, noiembrie 18, 2009

Primul om în stat

Blogul ăsta e din cauză că m-am enervat când am văzut cum nişte oameni cu pretenţii spuneau că primul om în stat, preşedintele cică, face şi drege pentru bine poporului. Şi m-a luat cu nervii capului pentru că eu ştiu încă din şcoala generală, de la orele de Cultură Civică (da, îmi amintesc ce mi se preda în şcoala generală) că rolul preşedintelui în ţara noastră e cu totul altul. Motiv pentru care am căutat Constituţia şi am şi găsit-o şi am dat copy/paste la ce mă interesa.
Iar un alt motiv, la fel de bine întemeiat, mi-a fost dat de o discuţie avută zilele trecute cu Alin despre "realizările" din timpul mandatului lui Traian Băsescu şi despre cum şi-a însuşit adoptarea şi aplicarea cotei unice de impozitare (care făcea parte din platforma electorală a PNL în 2004), şi am ajuns la concluzia că rolul Preşedintelui nu este foarte cunoscut în rândul majorităţii. Pentru că, spre deosebire de părerea majorităţii, preşedintele NU este primul om în stat şi nu are puteri decizionale în aşa măsură încât să susţină că datorită lui s-a adoptat legea privind cota unică de impozitare.
În plus, puterile lui sunt limitate la a da decoraţii şi graţieri individuale, după cum se poate observa şi din articolele preluate din Constituţia României aşa cum găsit-o pe net la adresa indicată mai sus.
Aşadar...
CAPITOLUL II Preşedintele României
Rolul Preşedintelui ARTICOLUL 80 (1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.
Alegerea Preşedintelui ARTICOLUL 81 (1) Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
(2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale.
Incompatibilităţi şi imunităţi ARTICOLUL 84 (1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.
(2) Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător.
Numirea Guvernului ARTICOLUL 85 (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.
(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.
Consultarea Guvernului ARTICOLUL 86 Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.
Participarea la şedinţele Guvernului ARTICOLUL 87 (1) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.
(2) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.
Mesaje ARTICOLUL 88 Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.
Dizolvarea Parlamentului ARTICOLUL 89 (1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.
(2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.
(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă.
Atribuţii în domeniul politicii externe ARTICOLUL 91 (1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.
(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României.
Atribuţii în domeniul apărării ARTICOLUL 92 (1) Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
(2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.
(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţă Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.
(4) În caz de mobilizare sau de război Parlamentul îşi continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor.
Măsuri excepţionale ARTICOLUL 93 (1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
(2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.
Alte atribuţii ARTICOLUL 94 Preşedintele României îndeplineşte şi următoarele atribuţii: a) conferă decoraţii şi titluri de onoare; b) acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral; c) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege; d) acordă graţierea individuală.

I love this song!

Happy anniversary, Bobo drag! :*

luni, noiembrie 16, 2009

Amintiri de suflet în poze

Am găsit la Raluca o leapsă care zice ceva de pus în poze amintiri de suflet. Pentru că mi-a plăcut ideea, uite ce-a ieşit la mine:
Poza asta e făcută de Ana, la o plimbărică pe faleză:
În Open, cu Ana şi nu numai. Aici mi se citeşte Redd's-ul în ochi: :)) Plimbare peste Dunăre: Aceeaşi plimbare peste Dunăre: Mătuşica mea, Paula, cu prazul în mână: Un grătar în aer liber. Din fericire, eu făceam poza: Două absolvente de filosofie, colege de cameră timp de patru ani: În ziua în care domnişoara profesoară Matei a avut cursul festiv:

vineri, noiembrie 13, 2009

Good Will Hunting

Pentru că rândurile lui Radu mi-au amintit de filmul "Good Will Hunting", o să redau subtitrarea scenei mele preferate din filmul amintit. Super film! :)

"-Am avut o întâlnire săptămâna trecută.

-Cum a mers?

-Bine.

-Vă mai întâlniţi?

-Nu ştiu.

-De ce?

-Nu am sunat-o.

-Doamne, eşti un amator.

-Ştiu ce fac. Da. Nu-ţi fă griji pentru mine. Ştiu ce fac. Da, dar fata asta e... frumoasă, e deşteaptă, e amuzantă. E diferită de majoritatea fetelor cu care am fost.

-Atunci sun-o, Romeo.

-De ce, ca să-mi dau seama că nu e chiar aşa deşteaptă? Că e plictisitoare? Ştii, adică, nu... Acum fata asta e aproape perfectă. Nu vreau să stric asta.

-Poate că şi tu eşti perfect acum. Poate că nu vrei să strici imaginea asta. Dar cred că asta e superfiloziofie, Will. În acest fel, poţi să trăieşti toată viaţa fără să trebuiască să cunoşti cu adevărat pe cineva. Soţia mea avea gaze când era nervoasă. Avea tot felul de reacţii minunate. Ştii, avea gaze şi în somn. M-am gândit că pot să-ţi spun asta. Într-o noapte şi-a dat drumul atât de tare încât a trezit câinele. S-a trezit şi a intrebat "Tu ai făcut?" Am spus "Da". Nu m-a lăsat inima să-i spun. O, Doamne.

-S-a trezit de zgomot?

-Da. Doamne. A murit de doi ani şi eu asta imi amintesc. Este extraordinar, ştii? Lucruri mărunte, ca acesta. Da, dar astea sunt lucrurile care îmi lipsesc cel mai mult. Reacţiile alea ciudate pe care doar eu le ştiam. Astea au făcut din ea soţia mea. Doamne, şi ea mă ştia pe dinafară. Îmi ştia toate greşelile. Oamenii le numesc "imperfecţiuni" dar nu sunt aşa. Asta e partea bună. Şi apoi trebuie să alegem pe cine lăsăm în mica noastră lume ciudată. Nu eşti perfect, băiete. Şi, să nu te mai ţin în suspans: fata asta pe care ai cunoscut-o, nici ea nu e perfectă. Întrebarea este dacă sunteţi perfecţi unul pentru celălalt. Asta e toată chestia. La asta se rezumă intimitatea. Poate că ştii totul pe lumea asta, băiete, dar răspunsul la această întrebare nu-l afli până nu încerci. Cu siguranţă răspunsul nu-l vei afla de la un bătrân ca mine. Şi chiar dacă l-aş şti, nu l-aş spune unui puşti ca tine.

-Da, şi de ce nu? Mi-ai spus aproape tot altceva. Iisuse Christoase! Ai vorbit mai mult decât toţi psihiatrii pe care i-am cunoscut.

-Eu predau lucrurile astea. Nu am spus că le şi ştiu.

-Te-ai gândit vreodată să te recăsătoreşti?

-Soţia mea a murit.

-De asta am spus să te "recăsătoreşti".

-Ea a murit.

-Da, bine, cred că asta e o superfilozofie, Sean. Adică, în acest fel, poţi să-ţi trăieşti restul vieţii fără să cunoşti pe nimeni cu adevărat.

-Timpul a expirat."

sâmbătă, noiembrie 07, 2009

Răspunsuri perfecte

Pentru cât de mult a însemnat discuţia de mai devreme, pentru toate răspunsurile şi cuvintele pe care ai ştiut să mi le oferi, pentru felul tău de a fi, pentru cum m-am simţit eu...

joi, noiembrie 05, 2009

It made my day

În liceu am avut două colege de bancă: Georgiana - o brunetă care avea o chestie cu blondele, motiv pentru care eu îi spun Blonda, nume cu care e şi în agenda telefonului - şi Lucia - o şatenă/roşcată/blondă cu care chiuleam în clasa a 12-a pretinzând că mergem să învăţăm, de fapt mergeam să ascultăm muzică şi să mâncăm junk food. :)) Acum, Georgiana este asistentă într-un cabinet stomatologic în Milano, iar Lucia locuieşte cu iubitul/viitorul soţ în Galaţi.

Am amintit toate astea pentru că azi am vorbit cu Georgiana la telefon. Am vorbit timp de o jumătate de oră de parcă ar fi trecut două ore de când nu ne-am mai văzut, deşi au trecut aproape 4 ani de când am văzut-o ultima oară. Ne-am bârfit fostele colege de liceu, am vorbit despre foşti şi actuali iubiţi şi ne vorbeam de parcă nu s-ar fi schimbat nimic şi am realizat că oricât ne-am schimbat noi, oricât diferă părerile actuale faţă de cele din liceu, oricât ar mai trece până o să vorbim iar, prietenia noastră a rămas la fel pentru că în momentul în care a spus "Alo" şi i-am recunoscut vocea, am folosit aceeaşi formulă neortodoxă de salut pe care o avem de când ne cunoaştem...
Se pare că Octavian Paler a avut dreptate şi când mă gândesc că nici nu vroiam să răspund la telefon pentru că scria Withheld.

miercuri, noiembrie 04, 2009

Revizie tehnică

Îmi iau comportamentul la revizuit în urma discuţiei de aseară. O discuţie pe messenger, cu un om despre care îmi place cum scrie. :) Am realizat, totuşi, că sunt un pic prea suspicioasă pentru gustul meu, iar asta înseamnă că am rămas cu unele sechele. Vlad m-ar urechia un pic dacă ar şti că judec experienţe noi prin prisma celor vechi pentru că, nu-i aşa, modalitatea propusă de el sună mult mai bine. :)
Se pare că eu am fost cea nepoliticoasă.
Poza e cu trimitere directă la propria zodie.

miercuri, octombrie 28, 2009

Obişnuinţă

Am găsit la Raluca (cred că e prima oară când îi spun aşa pentru că sunt obişnuită cu nickname-ul ei din Tranzit) o melodie de Chris Daughtry, What about now. Foarte mişto melodie care a stat azi pe repeat în playlist-ul meu până am descărcat tot albumul şi am găsit alta şi mai şi. Din tot albumul, eu ştiam doar It's not over de la Alin.
Dar n-am să pun videoclipul melodiei mele preferate, am ales în schimb o melodie care descrie foarte bine situaţia prin care trec acum. Spre surprinderea mea, nu sunt furioasă, nu mă gândesc la nesfârşit la ce am greşit, pur şi simplu am acceptat situaţia. Şi nu, nu e vorba de resemnare, cred că e doar un soi de oboseală care nu mă determină s-o iau de la capăt.

duminică, octombrie 25, 2009

Grey's Anatomy, Season 6, Episode 2

Cu toţii suferim, dar fiecare în felul lui. Nu doar moartea ne face sã suferim, ci şi viaţa, pierderea, schimbarea. Şi când ne întrebãm de ce trebuie sã fie aşa de greu uneori, de ce trebuie sã doarã aşa de rãu, e important sã ţinem minte cã totul se poate schimba într-o clipã. Aşa reuşeşti sã rãmâi în viaţã. Când te doare aşa de rãu cã nici nu poţi sã respiri, aşa reuşeşti sã rãmâi în viaţã...

Suferinţa vine la fiecare la timpul ei şi în felul ei. Tot ce putem face, fiecare dintre noi e sã încercãm sã fim sinceri. Partea proastã, partea cea mai proastã, e cã nu poţi sã controlezi suferinţa. Tot ce putem face e sã ne lãsãm cuprinşi de ea atunci când vine... E cumplit însã cã atunci când crezi cã ţi-a trecut, te ia din nou, de la capãt. Şi mereu, de fiecare datã... îţi taie respiraţia.

Sunt cinci etape ale suferinţei. Se manifestã diferit la fiecare dintre noi, dar sunt mereu cinci...

Negarea...

Revolta...

Târguiala...

Deznãdejdea...

Acceptarea.

sâmbătă, octombrie 17, 2009

"Ce lucru minunat să simţi!"

Prin 2006 mă uitam la Grey's Anatomy, la episodul ăla în care Pete o sărută pe Adisson şi îi spune că era felul lui de a-i demonstra că nu e deloc secată, că nu trebuie să se simtă aşa... Asta era prin 2006, când mă uitam la scena aia şi îmi spuneam (şi cu câtă convingere îmi spuneam!) că asta o fi vreo fantezie de-a scenaristei, că nu există bărbaţi de genul ăsta, cel puţin nu în libertate şi nu în lumea în care trăiam eu.
Azi, când am revăzut episodul ăla, mi-am amintit de primul nostru sărut, de cât de surprinsă am fost, azi mi-am reamintit cât sunt de norocoasă... Azi mă gândesc că mâine e duminică şi e 18 şi zâmbesc, şi-mi amintesc de melodiile noastre, de prima noapte în care am adormit în braţele tale, de dimineaţa ce i-a urmat, de prima ceartă serioasă. Azi mă gândesc la cât de mult însemni tu, la cât de mult te admir şi la cât de fericită sunt. We're one, but we're not the same, remember?

joi, octombrie 15, 2009

Thinking of us...


Din când în când mi se pune pata pe câte-o melodie şi o ascult pe repeat, de data asta melodia respectivă are şi valoare sentimentală, singura valoare care contează. :) Ştiu melodia de când stăteam şi ascultam caseta aia cu Enrique şi ni se părea că are o voce aşa sexy şi e şi mai sexy atunci când cântă în spaniolă, au ceva magic limbile astea latine :)) şi m-am gândit la tine.
Am vorbit ieri cu tine şi am realizat că mi-e tare dor de tine (ştiu, a fost un şoc), mi-e dor de începutul de toamnă cu struguri, nuci şi must, mi-e dor de glume şi de îmbrăţişări, mi-e dor de plimbări, de discuţii, de nopţi de vară petrecute în grup spunând tot felul de tâmpenii pentru că tâmpeniile alea erau de ajuns ca să trecem peste o zi proastă. Mi-e dor de prietenia noastră aşa cum era ea în nopţile de vară şi în zilele de toamnă...
Să ştii că sunt mândră de tine, e nevoie de curaj, de mare curaj să faci ce faci tu acum şi pot doar să mă bucur că ai sprijinul familiei şi, mai ales, cel al lui Ionuţ, Ionuţ care nu e Auraş :)) şi mă gândeam că n-am să fiu lângă tine în perioada asta, că n-am să te ţin de mână, că eşti în celălalt colţ de ţară, că distanţa asta nu e chiar ce mi-aş fi dorit, că doare atât de mult, că dacă nu erai tu...
Dintre toţi cei care au plecat de lângă mine, tu eşti unul dintre cei foarte puţini care s-au întors, care au crezut că merit efortul, care au stat lângă mine atunci nici măcar eu nu ştiam cine mai sunt, tu eşti cea care m-a suportat, tu ai rezistat (for some strange reason) şi încă nu te dai bătută. :) Şi am vrut să ştii toate astea...

duminică, octombrie 04, 2009

Every ending is just an excuse for a new beginning

"Întotdeauna mã simt ciudat pentru cã niciodatã nu sunt capabilă sã merg mai departe." zicea Celine în Before Sunset (unul dintre filmele preferate ever) şi am rezonat atât de bine cu ea la faza asta, mai ales că "It's sad when people you know become people you knew."
Mi s-a întâmplat zilele trecute ca un om drag, care a întrerupt orice legătură cu mine în urmă cu câteva luni, să mă întrebe pe Messenger ce mai fac, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Chiar am întrebat-o dacă i-am greşit şi nu m-am prins (orice e posibil la urma urmei, dar ştiu sigur că nu am vrut în mod intenţionat s-o rănesc în vreun fel, vreodată), dar mi-a răspuns că a fost ea şi nu eu. Mda, nu m-a încălzit cu nimic chestia asta. M-a surprins, dar nu ştiu cât de plăcut, şi am început să mă întreb dacă merit(ă) să mă mai investesc iar! într-o prietenie despre care nu ştiu cât e de prietenie.
Ea a spus că o să fim ce am fost şi până acum, dar o luăm pas cu pas (de parcă eu aveam de gând altceva), dar mi-e greu să fac pentru că nu m-am putut abţine să nu mă întreb cât va dura de data asta... Nu pot să nu mă gândesc că nu va dura mult şi se va îndepărta din nou lăsându-mă să mă întreb ce am mai făcut de data asta.
Fiecare relaţie, indiferent de natura ei, care s-a terminat m-a lăsat cu sute de întrebări fără răspuns pentru că mi-s genul ăla de om care se implică şi ţine (chiar dacă nu mă pricep al naibii de bine s-o arăt) la oameni care îmi sunt alături şi chiar dacă trec peste îmi rămân tot felul de sechele care, de la un moment încolo, devin parte din felul meu de a fi. Şi ştiu cât e de nasol şi ştiu cât m-au durut lacrimile şi dezamăgirile şi parcă nu mai vreau, nu ştiu cât mai fac faţă papilele mele gustative, mă gândesc c-oi avea şi eu o limită şi nu vreau să ştiu care e atunci când vine vorba de situaţii de genul ăsta.
Acum ascult melodia asta şi mă bucur că mi-a spus Ana de ea. :) Din nefericire pentru mine, nu am puterea să-i spun nu şi atunci o s-o iau "pas cu pas" (eu şi alcoolicii anonimi) şi o să văd ce va urma. Am o urmă de îndoială şi o inimă cât un purice, trebuie să mărturisesc că am avut emoţii atunci când am vorbit cu ea, dar o să mai încerc o dată. Omul din greşeli învaţă. Sau nu...

duminică, septembrie 27, 2009

Schimbări

Pentru un om căruia nu-i plac schimbările, podoaba mea capilară poate sta mărturie că a schimbat vreo patru culori în ultimii doi ani. Eu, la bază, arăt cam aşa:
În noiembrie 2007 am vizitat Aradul şi Nădlacul. Din Arad am cumpărat vopseaua (mi se părea mie că arată bine pe cutie), iar la Nădlac m-am vopsit. Mda, a trebuit să merg până în celălalt colţ de ţară ca să mă vopsesc pentru prima dată şi să arăt cam aşa:
Prin aprilie 2008 arătam aşa: Pe 15 august 2009 arătam aşa: Din 11 septembrie 2009 arăt aşa:
Nu-mi plac schimbările, mai ales cele bruşte şi definitive, dar constat că asta nu mă împiedică să fac câte o schimbare pe ici, pe colo. :)

joi, septembrie 24, 2009

Scrisorică sentimentală (de)spre trecut

Azi, o parte importantă şi tare dragă mie din trecutul meu m-a bătut uşor pe umăr. Azi am primit un offline cu link-ul unui blog. Offline-ul e de la un Om drag, un Om pe care nu l-am mai văzut de aproape doi ani... pur şi simplu, undeva pe drum, am uitat să păstrăm legătura, deşi e un om deosebit, un prieten drag care a crezut în mine şi mi-a fost alături şi a încercat să mă ajute. Şi m-a şi ajutat de foarte multe ori... Un Om de care mi-e dor... E, la rândul ei (da, e vorba despre o Femeie), un Om încercat de viaţă, ştiu asta pentru că (n-am să intru în detalii) mi-a povestit despre Ea tot pentru că încerca să mă ajute.
Şi pentru că partea asta din trecut m-a tras uşor de mânecă, atât de uşor încât mi-a făcut inima să tresară, mi-am amintit de seri petrecute în studiou ascultând muzică de inimă albastră, vorbind, intrând în direct sau, mai rău, urlând ca apucata inainte ca Ea să fi închis microfonul de direct. Oups... Dar ce amintire frumoasă devenise şi era mereu un motiv să mă tachineze şi să zâmbim în amintirea acelei seri. Mi-e dor de duminicile petrecute împreună, de muzică şi de tine, poate chiar şi mine :) aşa cum eram atunci când îţi scriam şi tu mă citeai şi mă chemai "în vizită". Mulţumesc, draga mea!

duminică, septembrie 20, 2009

For you

Ascult melodia asta (super melodie şi super film) şi zice la un moment dat: "When everything's made to be broken/I just want you to know who I am".
Şi realizez că sunt om norocos pentru că Tu ştii who I am, Tu ai avut răbdare (muuultăăăă răbdare), Tu ai ştiut să te apropii şi să rămâi, Tu (m-)ai vrut, Tu mă răsfeţi, Tu ai ştiut nota la Licenţă înainte s-o aflu eu, Tu eşti sincer, Tu mi-ai dăruit cel mai frumos "Buchet de trandafiri", Tu meriţi.
"There are 6.785 billion people in the World. I only need one." :) I only want you. :P

luni, septembrie 14, 2009

I'll be fine

Am deschis pagina de blogspot pentru că aveam de gând să scriu un blog supărat, un blog în care eram indignată, dar apoi am găsit melodia asta, la Cabral. Şi tot ascultând melodia asta, am decis să nu mă mai consum că oameni care mă au în preajmă de când m-am născut nu ştiu nici cel mai elementar lucru despre mine, am hotărât să nu mă mai supăr că am fost întrebată azi dacă sunt bolnavă de nervi şi să nu mă mai obosesc să contrazic aceeaşi oameni care au mai spus că sunt "de-o răutate fără margini". N-au decât să spun ce vor şi cui vor, n-o să mă mai chinui să explic cum sunt şi cine sunt pentru că e clar că percepţia mea despre mine şi percepţia lor despre mine n-au niciun punct comun şi câtă vreme ei au părerea asta despre mine n-au decât s-o păstreze! 
Mă gândesc că orice aş face, nimic nu e suficient, că sunt oameni care stau lângă mine şi nu-şi dau seama de nimic. Ştiu că eu nu sunt aşa cum au binevoit ei să mă descrie şi spun asta nu pentru că aş fi eu mai ceva ca Maica Tereza, o spun pentru că eu, spre deosebire de ei, chiar ştiu câte ceva despre mine. Şi n-ar fi rău ca părerea mea despre mine să fie, totuşi, cea care primează.

miercuri, septembrie 09, 2009

Mostră de inteligenţă sau "inteligenţă"

Aseară, eu şi frăţiorul meu ne uitam la o comedie reuşită. Evident, râsul meu era şi el prezent. Iată o discuţie între mine şi frăţiorul meu în timp ce ne uitam la film:
  • El: Nu mai râde aşa tare!
  • Eu: Ce vrei şi tu! Aşa e râsul meu, mai "colorat".
  • El: Da' parcă e prea ROGVAIV.
  • Eu: ?!?!?
După juma' de oră...
  • Eu: Aaaaa, ROGVAIV că am zis eu că-i colorat!
Sau, cum aş spune în alt context, Robocop! :))

joi, august 27, 2009

Totul aşa cum este

Tot la One Tree Hill sunt. Şi am ajuns la episodul cu numărul 20 din sezonul al treilea, care e preferatul meu, până acum, pentru că atunci când l-am văzut prima dată a fost într-o zi în care chiar aveam nevoie de tot ce a spus "Nathan" în episodul ăla. O să redau din el, ce mi-a plăcut. Enjoy!

"Întãrirea. Este un concept simplu. În principal înseamnã sã te ridici mai presus de tine însuţi, sã faci ceva mai mult, sã-ţi demonstrezi ceva. Ceva ca acest lucru. Lucas a ieşit din echipã, dar asta nu înseamnã cã sezonul s-a terminat. De fapt, aş spune cã abia a început. Poate cã vrei sã te dai la o parte din drumul meu pentru o perioadã.

Viaţa este amuzantã câteodatã. Te poate doborî din rãsputeri, ca atunci când te îndrãgosteşti de cineva, dar acel cineva uitã sã-ţi înapoieze iubirea, ca atunci când prietena ta cea mai bunã şi iubitul tãu te pãrãsesc, ca atunci când apeşi pe trãgaci sau când aprinzi flacãra şi nu poţi sã dai totul înapoi. Aşa cum am spus, în sport, ei numesc asta întãrire. În viaţã, eu numesc asta supravieţuire.

Fiecare cântec se terminã. Dar este acesta un motiv sã nu te mai bucuri de muzicã ? Este trist cã noi nu identificãm momentele semnificative din viaţa noastrã în clipa în care ele se întâmplã. Creştem, mulţumindu-ne cu anumite idei, ori lucruri, ori oameni şi luãm totul aşa cum este. Şi de obicei nu se întâmplã pânã când nu îţi este luat acel lucru, ca tu sã realizezi cât de tare te-ai înşelat sã realizezi ce multã nevoie ai de asta, cât de mult iubeşti asta. Dumnezeule, iubesc acest sport.

Din când în când, oamenii fac un pas înainte. Se înalţã mai presus de ei înşişi. Câteodatã te surprind şi câteodatã ei nu-şi ating scopul.

Viaţa este amuzantã câteodatã. Te poate doborî din rãsputeri.

Dar dacã priveşti destul de aproape, vei gãsi speranţa, în cuvintele copiilor, în notele unui cântec şi în ochii unei persoane pe care o iubeşti. Şi dacã eşti norocos, adicã dacã eşti cel mai norocos om de pe planetã, persoana pe care o iubeşti decide sã-ţi împãrtãşeascã iubirea."

P.S. În plus, n-ai cum să nu-l iubeşti pe Chad Michael Murray. ;))

luni, august 24, 2009

Leapşă poetică

Preluată cu mare bucurie de la Angela Mami. :)
  • Care a fost prima poezie citită?
  • Cred că a fost "Zdreanţă" de Tudor Arghezi.
  • Care a fost ultima poezie citită?
  • "Cântec în doi" de Lucian Blaga.
  • Care a fost prima poezie scrisă de mine?
  • Prin liceu am încercat să scriu o strofă.
  • Ce am făcut cu ea?
  • E la sfârşitul unui caiet pe care îl păstrez şi acum ca majoritatea caietelor şi cărţilor din liceu.

joi, august 20, 2009

Spiritualitate online

Dintr-un mail kilometric primit azi, şi al cărui expeditor şi conţinut n-am să le redau aici, am înţeles că "manifest un anumit interes pentru spiritual". Lăsând la o parte faptul că textul/mailul mi s-a părut mai mult o invitaţie la un menage a trois, nu prea ştiu cum să reacţionez la acest mail.
La o adică interesul meu pentru spiritual (indiferent de formă) nu e subiect de dezbatere cu oameni pe care nu-i cunosc şi nu pentru că aş avea impresia că le ştiu eu pe toate, ci pentru că e o chestie intimă din punctul meu de vedere pe care nu o discut cu oricine şi în niciun caz nu ca să mă dau în spectacol într-un loc public aşa cum e blogul. Da, scriu cam despre tot ce-mi trece prin minte, suflet şi winamp, dar nu înseamnă că fac toate astea ca să impresionez sau ca să atrag atenţia cuiva. Scriu şi atât şi asta nu înseamnă că o să mă apuc să discut cu necunoscuţi despre lucruri intime aşa cum e "interesul pentru spiritual". Mai rămâne să dau acatiste online.
Poate reacţionez eu exagerat, poate am uitat să am încredere, poate nu toată lumea are un interes ascuns atunci când face ceva, dar aşa simt/gândesc eu acum. Poate o să mă răzgândesc, poate nu, dar acum asta e părerea mea vis-a-vis de acest subiect.
Sper că rândurile astea intră în categoria "un mic răspuns".