joi, aprilie 30, 2009

Mulţumesc, Ana...

Domnişoara Heliu mi-a trimis de curând o melodie pe care o ştiam, dar de care uitasem şi, cu ocazia asta, mi-a reamintit şi de Mădălina Manole. :) Şi de când mi-a trimis-o, o ascult tot timpul. :) Şi pentru că nu ştiu încă să pun videoclipuri de pe YouTube pe pagina asta, va trebui să "dă matale singur click" pe link-ul de dinainte.

marți, aprilie 28, 2009

Retrospecţie


Ieri, frăţiorul meu m-a plimbat cu maşina, pentru a doua oară de când şi-a luat permisul. Trebuie să mărturisesc că îmi place despre el în ipostaza de şofer, e atent şi mă simt în siguranţă cu el la volan. Dar nu despre asta vroiam să scriu, altceva mi-a rămas în minte. Când eram pe lângă Universitate, l-am zărit pe S. şi culmea e că l-am observat de departe, lucru rar pentru mine. În fine, ideea era că nu numai că l-am zărit, dar am şi întors capul după el şi, preţ de câteva clipe, m-am întors în trecut, în urmă cu doi ani şi ceva. 
Îmi amintesc foarte bine că n-a fost o perioadă foarte bună pentru mine. Mă simţeam secată pe dinăuntru, credeam că nu mai am nimic de oferit, iar prezenţa lui S. n-a făcut decât să accentueze această stare. Îl cunoscusem printr-o cunoştinţă comună şi îmi amintesc că s-a întâmplat ceva în mine atunci când l-am cunoscut. Treceam printr-o fază în care nu-mi doream o relaţie din mai multe motive şi eram chiar împăcată cu respectiva situaţie. Asta până când l-am cunoscut pe el, evident. 
Sentimentele mele pentru el erau multiple şi se aflau la extreme. Începusem să-l plac, să-i caut compania, eram fascinată de legătura care se înfiripa între noi într-un timp atât de scurt. Dar în acelaşi timp, ştiam că o eventuală relaţie între noi nu ar fi fost posibilă. În primul rând pentru că avea deja o iubită, iar în al doilea rând, era genul ăla de om influenţabil şi spăşit care era în stare să spună doar "da, pui, facem cum vrei tu" sau, şi mai rău, "da, mami, tu ai întotdeauna dreptate". Şi eu ştiam că eu vreau lângă mine un tip cu păreri proprii, cu care să mă pot contrazice şi chiar certa câteodată şi îmi era cât se poate de clar că nu voiam pe cineva ca el. 
Şi, totuşi... nu puteam să neg sentimentele care se iviseră în legătură cu el. Trebuie să precizez că ajunsesem să vorbim cel puţin o dată pe zi şi el mi se plângea de relaţia lui şi de modul în care în care se purta ea şi, deşi nu-mi plăcea ce auzeam, NICIODATĂ nu i-am spus că ar trebui să o părăsească sau altceva de genul ăsta. Dar şi-a dat seama de sentimentele mele, iar când m-a întrebat dacă vreau să o părăsească, i-am spus, fără să stau pe gânduri, că nu vreau asta şi i-am explicat că orice ar fi făcut, lucrurile nu se vor schimba între noi pentru că eu nu vroiam mai mult de la el şi n-o să-i cer niciodată mai mult decât ce era atunci între noi. 
Începuse să fie din ce în ce mai nemulţumit de relaţie şi erau în punctul în care se despărţeau cam o dată pe săptămână. Într-una din desele lor despărţiri m-a sunat şi m-a rugat să ne întâlnim. Am acceptat să ieşim la o bere "ca între băieţi" şi aşa am aflat motivul întrevederii. Mi-a spus că vrea să se despartă de iubita lui pentru că aşa ar fi fost mai bine pentru el, nu mai suporta situaţia aia cu certuri dese şi aşa-zise definitive, pretindea că nu mai simte nimic pentru ea şi era un capitol încheiat. Cu toate acestea, m-a rugat să-i fiu alături prin discuţii şi eventale păreri ale mele. Am fost de acord deşi ştiam că nu va dura mult până se vor împăca pentru că, aşa cum i-am spus şi lui atunci, el va renunţa la ea doar atunci când va renunţa ea la el. Am vorbit mult, mai mult el pentru că ştiam că vrea să se descarce şi l-am lăsat să povestească. 
La câteva ore după întrevederea aceea, m-a sunat şi mi-a spus că primise un mesaj de la ea în care îi cerea să se întâlnească. M-a întrebat ce să facă pentru că, spunea el, era dispus să facă aşa cum i-aş fi spus eu. I-am răspuns că eu n-o să-i spun ce să facă, el fiind cel ce trebuia să-şi dea seama ce vrea, ce simte şi apoi să facă aşa cum credea el că e mai bine pentru el. Previzibil, s-au împăcat chiar în aceeaşi zi, dar din fericire pentru el, relaţia nu a mai durat mult pentru că la câteva luni, ea a renunţat la el pentru altul. 
Cât despre mine, ca întotdeauna atunci când trebuie să mă refac sufleteşte, m-am închis în mine, am pus cărămidă lângă cărămidă şi m-am izolat de ceilalţi. (M-am obişnuit să trec singură prin situaţii "neplăcute", să mă închid în mine, să analizez situaţia pe toate părţile, să conştientizez greşelile pentru a încerca să le evit pe viitor şi, în final, să trec peste. Din păcate, e un proces ce durează şi s-a întâmplat să pierd oameni dragi pentru că nu am ştiut să le împărtăşesc ce se întâmplă cu mine. Poate nici ei nu au ştiut să aibă răbdare.) 
Dar cum spuneam, mă izolasem de prieteni, mă simţeam seacă pe dinăuntru şi încercam să mă vindec. Din fericire, a existat cineva care nu s-a speriat nici de zid, nici de ceea ce credeam a fi goliciunea mea interioară şi mi-a demonstrat că mai am foarte multe de oferit şi a reuşit să grăbească vindecarea... 
Rememorând toate astea, m-am întrebat dacă aş schimba ceva din tot ce s-a întâmplat în perioada aceea. Răspunsul a venit repede şi cât se poate de hotărât: "Hell no!"

miercuri, aprilie 15, 2009

Despre mine, prin amabilitatea Tinei


  • 1. Eu sunt Andreea, tipa din fotografia de mai sus.
  • 2. Mi se mai spune şi Iuliana (al doilea meu prenume), Ardeea, Andruşca, Copila, Raskolnikov (asta cu Raskolnikov era acum mulţi ani).
  • 3. Sunt un Rac încăpăţânat, dependent de afecţiunea celor dragi şi siguranţa unui "acasă" nepieritor.
  • 4. Îmi place să scriu şi să mă scriu, să mă exorcizez şi purific prin scris.
  • 5. Ador prăjiturile cu cremă de vanilie.
  • 6. Îmi plac căpşunile şi pomelo.
  • 7. Mi-ar plăcea să locuiesc într-o cabană în vârf de Munte înverzit.
  • 8. Oraşul meu preferat din România e Braşov.
  • 9. Oraşul meu preferat din Europa e Viena şi sper să-l şi vizitez într-o zi cu soare.
  • 10. Mi-ar plăcea ca prima oară când o să văd Marea să fie într-o zi călduroasă cu Cineva care să mă ţină de mână.
  • 11. Filmul meu preferat e "Before Sunrise" şi "Before Sunset". Cei ce l-au văzut ştiu de ce.
  • 12. Îmi plac zilele în care nu sunt nevoită să mă grăbesc.
  • 13. Îmi place să ud căpşunii şi trandafirii din curte.
  • 14. Îmi place vara pentru că sunt o friguroasă fără pereche.
  • 15. Îmi place să merg în Delta Dunării din foarte multe motive pe care care n-am să le înşir (deocamdată) aici.
  • 16. Îmi place Redd's, e berea mea preferată.
  • 17. Îmi place să mă plimb cu rolele, din păcate asta se întâmplă foarte rar.
  • 18. Cred cu tărie că viaţa e o minune, chiar dacă mi se întâmplă să uit asta câteodată.
  • 19. Urăsc durerile de măsele, dinţi şi alte asemenea dureri. Urăsc, deasemenea, neputinţa.
  • 20. Îmi place să le citesc pe Angela, Alice Năstase, Simona Catrina pentru că mă ajută să văd viaţa şi atfel. (Mi-am cumpărat toate cele trei cărţi scrise de Alice până acum).
  • 21. Sunt pretenţioasă, curioasă, amabilă (uneori), sinceră (prea sinceră câteodată), directă, dar ştiu să ocolesc răspunsuri/întrebări dacă vreau să evit situaţii neplăcute.
  • 22. În liceu am vrut să fiu profesoară de filosofie. Am descoperit în urmă cu câteva luni că încă mai vreau asta. :)
  • 23. Nu aş schimba nimic din tot ce am făcut până acum şi mă refer aici şi la greşeli.
  • 24. Sunt recunoscătoare familiei şi prietenilor pentru sprijinul necondiţionat.
  • 25. Sunt fericită că Alin este o parte importantă a vieţii mele.
  • 26. Sunt mândră de realizările mele, atâtea câte sunt până acum. Am aproape 24 de ani şi mai am timp şi de altele, cu puţin noroc. :)
  • 27. Uneori, cred că sunt un om norocos.
  • 28. Sunt geloasă şi posesivă de vreo doi ani şi ceva. 
  • 29. N-am ştiut să-mi apreciez viaţa de cămin şi colegele de cameră la adevărata lor valoare cât timp am stat în cămin. Am înţeles unele lucruri mai târziu.
  • 30. Sunt obsedată de ordine şi curăţenie.
  • 31. Îmi plac câinii, dar mi-ar plăcea să am o pisică.
  • 32. Nu prea ştiu să gătesc, dar încerc să remediez situaţia.
  • 33. Mi-ar plăcea să ştiu să cânt la chitară.
  • 34. Mi-ar plăcea să sar cu paraşuta şi să fac bungee-jumping.
  • 35. Îmi place să citesc, uneori mai multe cărţi deodată.
  • 36. Îmi plac comediile romantice, filmele psihologice, dar, mai ales, filmele din care rămân cu ceva mult timp după ce a curs genericul.
  • 37. De ceva vreme, folosesc diacriticile limbii române atunci când mă conversez pe Yahoo!Messenger.
  • 38. Îmi plac hainele largi în care să mă simt "cozy". ;))
  • 39. Îmi plac ironiile subtile.
  • 40. Nu fumez şi nu beau. (Asta cu băutul are şi câteva excepţii: m-am îmbătat când am luat Bac-ul, admiterea la facultate şi licenţa. Bună ziua, numele meu este Andreea şi sunt o alcoolică. :)) )
  • 41. Am un frate mai mic cu doi ani, Cristi.
  • 42. Mă cert des cu el.
  • 43. Am două verişoare care se numesc tot Andreea, una mai mare decât mine, una mai mică. Veselie mare când ne adunăm toate trei. :)
  • 44. Îmi place filosofia şi istoria. Dar nu filosofia care mi s-a predat de unii în facultate şi nici istoria din manualele şcolare.
  • 45. Cred că "Vorbeşte vinul" a lui Bitză e una dintre cele mai mişto melodii de dragoste.
  • 46. Un concert Vama Veche m-a făcut fericită într-o seară de decembrie.
  • 48. Deşi n-am crezut că o să spun asta vreodată despre acest subiect, mi-a plăcut articolul despre sexul oral a lui Adrian Ciubotaru.
  • 49. Încă mi se mai întâmplă să am "aşteptări prea mari faţă de oameni prea mici".
  • 50. Nu am citit încă "Profeţiile de la Celestine" pentru că domnişoara profesoară Matei, amintită şi mai sus, nu mi-a împrumutat cartea. Încă, sper eu. ;))
  • 51. Îmi place ciocolata amăruie.
  • 52. Sunt născută în ambulanţă, n-am mai avut răbdare să ajung la spital.
  • 53. Nu trec cu uşurinţă peste ceea ce mi se întâmplă, mai ales rău. De aceea, uneori exagerez eşecurile şi minimalizez reuşitele.
  • 54. Îmi place culoarea verde, dar majoritatea hainelor mele sunt de culoare roşie.
  • 55. Îmi place să cred că ştiu să învăţ din greşeli.
  • 56. Îmi place să fac poze şi mi-am înnebunit prietenii cu pasiunea asta a mea.
  • 57. Îmi plac melodiile semnate "Pasărea Colibri" pentru versuri şi orchestraţie. Ana ştie de ce.
  • 58. Mă bucur din tot sufletul pentru Laura. Ştie ea de ce.
  • 59. Îmi place să joc x şi 0 cu var-mea.
  • 60. Îmi place să ajut la culesul viei, în mare parte şi datorită atmosferei care se creează.
  • 61. Vestea că Daniela se mărită anul ăsta m-a surprins din mai multe puncte de vedere.
  • 62. Nu răspund la provocări, deşi poza de mai sus mă contrazice. Complimentele mele fotografului. ;))
  • 63. În plan sentimental, sunt o "sentimentaloidă" şi intenţionez să rămân aşa.
  • 64. Am avut norocul să întâlnesc oameni care m-au îmbogăţit. Unii dintre ei au ştiut şi au vrut să rămână lângă mine şi mă îmbogaţesc şi acum. Cred că viaţa mea ar fi cu mult mai săracă fără ei.
  • 65. "Reuşesc" să mă cert cu Alin doar la telefon, atunci când suntem face2face ne bufneşte râsul pe-amândoi după câteva replici.
  • 66. Îmi doresc să-mi găsesc echilibrul mai des.
  • 67. Vreau să ştiu mereu "de ce". Defect profesional. :))
  • 68. Cred totuşi că sunt şi lucruri/întămplări/oameni/sentimente ce nu pot fi explicate şi pe care le putem doar simţi.
  • 69. Recunosc: numărul ăsta m-a dus cu gândul la "prostii" cum le-ar spune un personaj cunsocut camerei 217. Nu am înţeles de ce poziţia sexuală cu acelaşi număr e atât de cunoscută.
  • 70. Prima dată când m-am îndrăgostit aveam 13 ani (cred) şi norocosul se numeşte Alexe Raul Mihai. Sentimentele nu mi-au fost împărtăşite şi, la o privire retrospectivă, cred că a fost mai bine aşa.
  • 71. Îmi place să joc "FreeCell", mă calmează.
  • 72. Atunci când sunt cu Alin mi se aşterne un zâmbet tâmp pe faţă, zâmbet de care nu pot să scap. :)
  • 73. Mi-am dorit mereu o soră mai mare.
  • 74. Aş vrea să fiu băiat pentru o zi, din curiozitate.
  • 75. Când o să mă fac mare, vreau să am o Toyota Yaris, roşie. :)
  • 76. Rămân la dorinţa de mai sus cu toate că era să intru în gard cu Dacia frăţiorului meu. Noroc că a tras el frâna de mână. ;))
  • 77. Uneori, aş vrea să ştiu şi să înţeleg cum mă văd ceilalţi.
  • 78. Nu mai pot să dorm dacă a răsărit soarele, indiferent de ora la care am adormit.
  • 79. Adorm greu dacă dorm în alt pat decât cel în care sunt obişnuită.
  • 80. Nu am pierdut niciodată nimic.

  • 81. În schimb, mi s-a furat telefonul mobil la nicio săptămână după ce l-am cumpărat.
  • 82. Nu-mi place să fiu singură acasă. Sunt rare excepţiile.
  • 83. Am o memorie bună. Sau aveam, că vârsta îşi spune uneori cuvântul. ;))
  • 84. Am o agendă în care îmi scriu gândurile/trăirile. În prezent sunt la şaptea agendă. Gândesc şi simt mult şi analizez şi mai mult. ;))
  • 85. Nu am avut nicio corigenţă în liceu. Am recuperat în facultate cu restanţele.
  • 86. Nu am fost cu cortul niciodată până acum.
  • 87. Am învăţat să am răbdare. Dar nu-mi iese întotdeauna.
  • 88. Ştiu cum e să fii înşelată, din mai multe puncte de vedere, şi mi-ar plăcea să nu mai trec prin asta.
  • 89. Vreau să cred că, la rândul meu, nu voi mai înşela. Mi s-a întâmplat o dată.
  • 90. Mi-ar plăcea să nu mai pierd oameni dragi.
  • 91. Îmi place să dorm în braţele lui Alin şi-mi plac dimineţile cu mic-dejun inclus. :)
  • 92. Îmi plac plimbările lungi.
  • 93. Îmi plac discuţiile din care învăţ una-alta.
  • 94. Nu-mi place să calc haine, cearceafuri şi orice altceva ce necesită o asemenea îndeletnicire.
  • 95. Îmi place să stau degeaba câteodată.
  • 96. Sper să fiu sănătoasă ceva vreme de-acum încolo.
  • 97. "Uneori fugim de bucurie de frica durerii.Şi nu facem decât să suferim şi mai tare. "
  • 98. "Am iubit, iubesc şi voi iubi."
  • 99. "Nu sunt perfectă, nici nu vreau, nici nu pot."



Cam asta a fost despre mine. Citatele nu sunt puse din lipsă din inspiraţie, ci pentru că mă caracterizează. A durat ceva să scriu toate astea, dar mă bucur că am reuşit. Şi cum ar trebui să dau mai departe, îl nominalizez pe Păun.

marți, aprilie 07, 2009

Ştiu cum e...


Ştiu cum e să mergi la culcare şi să strângi doar perna în braţe (chiar dacă perna respectivă are valoare sentimentală şi înseamnă mai mult decât ai putea descrie)... Ştiu cum e să vrei să adormi în braţele cuiva, să simţi că eşti protejată şi să simţi că acolo ţi-e locul... Ştiu cum e să tânjeşti după o relaţie şi, în acelaşi timp, să fii scârbită de o viitoare relaţie... Stiu cum e să vrei totul sau nimic... Ştiu cum e să pierzi oameni care iţi sunt dragi ca apoi să-ţi doreşti să fi petrecut mai mult timp cu ei... Ştiu cum e să dai totul, dar să nu fie de ajuns pentru ceilalţi... Ştiu cum e să fii doar tu cu tine şi să nu fie de ajuns uneori... Ştiu cum e să fii singură într-o încăpere plină de oameni... Ştiu cum e să pierzi sensul şi să nu ştii încotro să te îndrepţi... Ştiu cum e să te pierzi până şi pe tine însăţi câteodată... Ştiu cum e să nu-ţi doreşti nimic, dar să vrei totul... Ştiu cum e să ai impresia că vorbeşti în pustiu pentru că omul din faţa ta nu e capabil de inţelegere... Ştiu cum e să vrei să faci o mulţime de lucruri, dar să simţi că nu mai ai energie nici să te ridici din pat dimineaţa... Ştiu cum e să te rătăceşti printre gânduri şi păreri de rău... Ştiu cum e să vrei, dar să nu mai poţi... Ştiu cum e atunci când se termină totul înainte de a incepe... Ştiu cum e să fii neputincios şi să te macine sentimentul ăsta... Ştiu cum e să vrei ce nu poţi avea... Ştiu cum e să te plimbi prin ploaie şi să-ţi placă... Ştiu cum e să nu vrei să ajungi acasă uneori... Ştiu cum e să vrei sa opreşti timpul în loc pentru că te simţi împlinit... Ştiu cum e să simţi că trăieşti... Ştiu cum e să devii conştient de "simplul fapt" că respiri... Ştiu cum e să crezi că iubeşti... Ştiu cum e să plângi atunci când simţi că nu mai poţi sau atunci când nu găseşti altă formă de a-ţi exprima fericirea... Ştiu cum e să fii prea atent la detalii şi să pierzi imaginea de ansamblu... Ştiu cum e să ai sentimente contradictorii din care nici tu să nu mai înţelegi nimic... Chiar ştiu cum e pentru că sunt şi eu om...




Rândurile de mai sus sunt scrise acu' vreo trei ani (give or take) şi mi-am amintit de ele duminică, în timp ce vorbeam cu un om drag despre experienţele trecute şi despre cât de mult învăţăm din ceea ce trăim.

sâmbătă, aprilie 04, 2009

De ce?

Pentru că m-am săturat de ifosele lu' Yahoo!360 , deşi n-am de gând să renunţ la el, am zis eu că n-ar fi rău să urmez exemplul Tinei şi să fac şi eu pagină de genul ăsta şi să mă apuc de scris şi aici. Sunt abia la început şi mai am de învăţat cum merge treaba pe aici, dar îmi place să cred că o să reuşesc în scurt timp. Între timp, am treburi de făcut şi mă opresc deocamdată aici. Pe curând!