marți, aprilie 07, 2009

Ştiu cum e...


Ştiu cum e să mergi la culcare şi să strângi doar perna în braţe (chiar dacă perna respectivă are valoare sentimentală şi înseamnă mai mult decât ai putea descrie)... Ştiu cum e să vrei să adormi în braţele cuiva, să simţi că eşti protejată şi să simţi că acolo ţi-e locul... Ştiu cum e să tânjeşti după o relaţie şi, în acelaşi timp, să fii scârbită de o viitoare relaţie... Stiu cum e să vrei totul sau nimic... Ştiu cum e să pierzi oameni care iţi sunt dragi ca apoi să-ţi doreşti să fi petrecut mai mult timp cu ei... Ştiu cum e să dai totul, dar să nu fie de ajuns pentru ceilalţi... Ştiu cum e să fii doar tu cu tine şi să nu fie de ajuns uneori... Ştiu cum e să fii singură într-o încăpere plină de oameni... Ştiu cum e să pierzi sensul şi să nu ştii încotro să te îndrepţi... Ştiu cum e să te pierzi până şi pe tine însăţi câteodată... Ştiu cum e să nu-ţi doreşti nimic, dar să vrei totul... Ştiu cum e să ai impresia că vorbeşti în pustiu pentru că omul din faţa ta nu e capabil de inţelegere... Ştiu cum e să vrei să faci o mulţime de lucruri, dar să simţi că nu mai ai energie nici să te ridici din pat dimineaţa... Ştiu cum e să te rătăceşti printre gânduri şi păreri de rău... Ştiu cum e să vrei, dar să nu mai poţi... Ştiu cum e atunci când se termină totul înainte de a incepe... Ştiu cum e să fii neputincios şi să te macine sentimentul ăsta... Ştiu cum e să vrei ce nu poţi avea... Ştiu cum e să te plimbi prin ploaie şi să-ţi placă... Ştiu cum e să nu vrei să ajungi acasă uneori... Ştiu cum e să vrei sa opreşti timpul în loc pentru că te simţi împlinit... Ştiu cum e să simţi că trăieşti... Ştiu cum e să devii conştient de "simplul fapt" că respiri... Ştiu cum e să crezi că iubeşti... Ştiu cum e să plângi atunci când simţi că nu mai poţi sau atunci când nu găseşti altă formă de a-ţi exprima fericirea... Ştiu cum e să fii prea atent la detalii şi să pierzi imaginea de ansamblu... Ştiu cum e să ai sentimente contradictorii din care nici tu să nu mai înţelegi nimic... Chiar ştiu cum e pentru că sunt şi eu om...




Rândurile de mai sus sunt scrise acu' vreo trei ani (give or take) şi mi-am amintit de ele duminică, în timp ce vorbeam cu un om drag despre experienţele trecute şi despre cât de mult învăţăm din ceea ce trăim.

4 comentarii:

  1. Esti atat de tanara!!!!!!!
    Sper ca nu ai trecut prin toate, ar fi pacat sa te fi lovit atat devreme de ele?

    RăspundețiȘtergere
  2. Am trecut prin unele, am observat oameni apropiaţi trecând prin altele, dar eu cred că mi-a prins bine fiecare experienţă în parte. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Normal că ştii, toată lumea ştie, dar majoritatea nu conştientizează. De la o vreme, ar trebui să valorifici experienţele trecute. ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. "Să valorific experienţele trecute", zici tu. Am luat la cunoştinţă. :)

    RăspundețiȘtergere

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.