sâmbătă, iunie 06, 2009

"Efortul de a surprinde viaţa"

În ziua în care am luat licenţa, naşul meu de botez mi-a pus în braţe două cărţi: "Citadela" de Antoine de Saint-Exupery şi "Magicianul" de John Fowles. Iniţial am crezut că e o glumă (nesărată, după gustul meu), dar abia apoi am realizat că nu avea de unde să ştie cine şi în ce context mi-a povestit mie prima oară de cele două cărţi.
Am răsfoit puţin "Magicianul", prilej cu care am găsit citatul ăla despre dragoste care sună cam aşa: "Dragostea nu este asemănarea dintre două persoane, ci misterul dintre ele." Şi îmi place cu atât mai mult pentru că mi-a spus mie Cineva că "Ea trebuie să aibă acel ceva care să te facă să nu ştii ce ai văzut la ea". Am zâmbit, mi-am notat citatul şi am pus "Magicianul" deoparte, deocamdată...Şi am început să citesc "Citadela".
Rândurile de mai sus sunt o introducere necesară pentru ceea ce urmează, un scurt fragment din cartea pe care o citesc acum.
"Dar, amestecând limbajul, goleşti omul, nicidecum nu-l îmbogăţeşti, căci în loc de a exprima viaţa în faptele ei, nu faci decât să-i propui fapte deja trecute şi îmbătrânite, şi în loc de a-mi vorbi despre descoperirea pe care o anumită adiere de vânt o provoacă în tine, şi a-mi spune cum te hrăneşte şi te transformă vederea orzului încolţit atunci când te întorci din deşert, te foloseşti de un cuvânt oferit ca provizie care, permitându-ţi să semnifici, te scuteşte de efortul de a surprinde viaţa." "Citadela" - Antoine de Saint-Exupery

6 comentarii:

  1. da, sa stii ca misterul dintre cei doi face farmecul si acel ceva care te atrage la ea, dar nu stii ce este :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Detaliaţi, vă rog, domnul Păun. (ştiu că răspunsul ăsta vine cam târziu, dar ştii cum a fost cu netu' la mine în ultima lună)

    RăspundețiȘtergere
  3. Deci: Adică misterul, odată "spart", poate fi înlocuit de un mister deschis pe jumătate, completat de curiozitate, dorința de a afla mai mult etc. E o artă. Arta misterului. (Știu că sunt răutăcios, da' pot spune că un Bercaru răspundea mai concis, că tot mi-am amintit de el... de B.)
    Pe de altă parte, farmecul nu are nicio legătură cu misterul. Are farmec să te plimbi o dată-n anotimp pe malul Dunării la Tulcea, de exemplu. În fine, pornisem de la replica asta, că "misterul (...) face farmecul" - cred că e greșit. Misterul e ceva rău, farmecul e ceva... bun (unde-o fi Bercaru când ai nevoie de el?). Din mister nu poate ieși nimic bun, cu atât mai mult nu produce farmec. E complicat. Ca să fiu misogin: o femeie poate fi în egală măsură atât fermecătoare, cât și misterioasă, dar farmecul e doar o trăire...

    RăspundețiȘtergere
  4. Lăsând la o parte "răutăcismele" la adresa lui Bercaru, cred că înţeleg ce vrei să spui, adică să-ţi spun cum am înţeles eu ce ai spus tu.
    Misterul e o stare de fapt şi poate avea şi conotaţii negative, pe când farmecul e o stare de spirit şi e doar de bine. :)
    Cred că am folosit cam multe cuvinte, dar asta am înţeles eu din comentariul tău. Ce ţi-e şi cu perspectivele astea...
    Mulţumesc că ţi-ai făcut timp să răspunzi.

    RăspundețiȘtergere

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.