duminică, septembrie 27, 2009

Schimbări

Pentru un om căruia nu-i plac schimbările, podoaba mea capilară poate sta mărturie că a schimbat vreo patru culori în ultimii doi ani. Eu, la bază, arăt cam aşa:
În noiembrie 2007 am vizitat Aradul şi Nădlacul. Din Arad am cumpărat vopseaua (mi se părea mie că arată bine pe cutie), iar la Nădlac m-am vopsit. Mda, a trebuit să merg până în celălalt colţ de ţară ca să mă vopsesc pentru prima dată şi să arăt cam aşa:
Prin aprilie 2008 arătam aşa: Pe 15 august 2009 arătam aşa: Din 11 septembrie 2009 arăt aşa:
Nu-mi plac schimbările, mai ales cele bruşte şi definitive, dar constat că asta nu mă împiedică să fac câte o schimbare pe ici, pe colo. :)

joi, septembrie 24, 2009

Scrisorică sentimentală (de)spre trecut

Azi, o parte importantă şi tare dragă mie din trecutul meu m-a bătut uşor pe umăr. Azi am primit un offline cu link-ul unui blog. Offline-ul e de la un Om drag, un Om pe care nu l-am mai văzut de aproape doi ani... pur şi simplu, undeva pe drum, am uitat să păstrăm legătura, deşi e un om deosebit, un prieten drag care a crezut în mine şi mi-a fost alături şi a încercat să mă ajute. Şi m-a şi ajutat de foarte multe ori... Un Om de care mi-e dor... E, la rândul ei (da, e vorba despre o Femeie), un Om încercat de viaţă, ştiu asta pentru că (n-am să intru în detalii) mi-a povestit despre Ea tot pentru că încerca să mă ajute.
Şi pentru că partea asta din trecut m-a tras uşor de mânecă, atât de uşor încât mi-a făcut inima să tresară, mi-am amintit de seri petrecute în studiou ascultând muzică de inimă albastră, vorbind, intrând în direct sau, mai rău, urlând ca apucata inainte ca Ea să fi închis microfonul de direct. Oups... Dar ce amintire frumoasă devenise şi era mereu un motiv să mă tachineze şi să zâmbim în amintirea acelei seri. Mi-e dor de duminicile petrecute împreună, de muzică şi de tine, poate chiar şi mine :) aşa cum eram atunci când îţi scriam şi tu mă citeai şi mă chemai "în vizită". Mulţumesc, draga mea!

duminică, septembrie 20, 2009

For you

Ascult melodia asta (super melodie şi super film) şi zice la un moment dat: "When everything's made to be broken/I just want you to know who I am".
Şi realizez că sunt om norocos pentru că Tu ştii who I am, Tu ai avut răbdare (muuultăăăă răbdare), Tu ai ştiut să te apropii şi să rămâi, Tu (m-)ai vrut, Tu mă răsfeţi, Tu ai ştiut nota la Licenţă înainte s-o aflu eu, Tu eşti sincer, Tu mi-ai dăruit cel mai frumos "Buchet de trandafiri", Tu meriţi.
"There are 6.785 billion people in the World. I only need one." :) I only want you. :P

luni, septembrie 14, 2009

I'll be fine

Am deschis pagina de blogspot pentru că aveam de gând să scriu un blog supărat, un blog în care eram indignată, dar apoi am găsit melodia asta, la Cabral. Şi tot ascultând melodia asta, am decis să nu mă mai consum că oameni care mă au în preajmă de când m-am născut nu ştiu nici cel mai elementar lucru despre mine, am hotărât să nu mă mai supăr că am fost întrebată azi dacă sunt bolnavă de nervi şi să nu mă mai obosesc să contrazic aceeaşi oameni care au mai spus că sunt "de-o răutate fără margini". N-au decât să spun ce vor şi cui vor, n-o să mă mai chinui să explic cum sunt şi cine sunt pentru că e clar că percepţia mea despre mine şi percepţia lor despre mine n-au niciun punct comun şi câtă vreme ei au părerea asta despre mine n-au decât s-o păstreze! 
Mă gândesc că orice aş face, nimic nu e suficient, că sunt oameni care stau lângă mine şi nu-şi dau seama de nimic. Ştiu că eu nu sunt aşa cum au binevoit ei să mă descrie şi spun asta nu pentru că aş fi eu mai ceva ca Maica Tereza, o spun pentru că eu, spre deosebire de ei, chiar ştiu câte ceva despre mine. Şi n-ar fi rău ca părerea mea despre mine să fie, totuşi, cea care primează.

miercuri, septembrie 09, 2009

Mostră de inteligenţă sau "inteligenţă"

Aseară, eu şi frăţiorul meu ne uitam la o comedie reuşită. Evident, râsul meu era şi el prezent. Iată o discuţie între mine şi frăţiorul meu în timp ce ne uitam la film:
  • El: Nu mai râde aşa tare!
  • Eu: Ce vrei şi tu! Aşa e râsul meu, mai "colorat".
  • El: Da' parcă e prea ROGVAIV.
  • Eu: ?!?!?
După juma' de oră...
  • Eu: Aaaaa, ROGVAIV că am zis eu că-i colorat!
Sau, cum aş spune în alt context, Robocop! :))