luni, septembrie 14, 2009

I'll be fine

Am deschis pagina de blogspot pentru că aveam de gând să scriu un blog supărat, un blog în care eram indignată, dar apoi am găsit melodia asta, la Cabral. Şi tot ascultând melodia asta, am decis să nu mă mai consum că oameni care mă au în preajmă de când m-am născut nu ştiu nici cel mai elementar lucru despre mine, am hotărât să nu mă mai supăr că am fost întrebată azi dacă sunt bolnavă de nervi şi să nu mă mai obosesc să contrazic aceeaşi oameni care au mai spus că sunt "de-o răutate fără margini". N-au decât să spun ce vor şi cui vor, n-o să mă mai chinui să explic cum sunt şi cine sunt pentru că e clar că percepţia mea despre mine şi percepţia lor despre mine n-au niciun punct comun şi câtă vreme ei au părerea asta despre mine n-au decât s-o păstreze! 
Mă gândesc că orice aş face, nimic nu e suficient, că sunt oameni care stau lângă mine şi nu-şi dau seama de nimic. Ştiu că eu nu sunt aşa cum au binevoit ei să mă descrie şi spun asta nu pentru că aş fi eu mai ceva ca Maica Tereza, o spun pentru că eu, spre deosebire de ei, chiar ştiu câte ceva despre mine. Şi n-ar fi rău ca părerea mea despre mine să fie, totuşi, cea care primează.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.