luni, decembrie 28, 2009

Coincidenţei mele preferate

"Un prieten este cel care îţi înţelege trecutul, crede în viitorul tău şi te acceptă astăzi aşa cum eşti."
Mi s-a făcut dor... :*
P.S. Trebuie să adaug că eşti unica mea coincidenţă. :P

sâmbătă, decembrie 19, 2009

Filme, cărţi şi perspective

Am găsit aseară, la Sorin, un text în care era vorba, printre altele, de un film. Am văzut filmul, mi-a plăcut şi mi-a rămas în minte scena în care vorbea el despre lectură şi spunea că nu cartea e cea care aduce ceva în noi, ci noi suntem cei care îmbogăţim cărţile, noi, cititorii, suntem cei care aducem perspectiva proprie asupra operei. Am zâmbit şi mi-am adus aminte de "Viaţa ca o pradă" a lui Marin Preda.
Prima dată am citit-o în vreo 4 ore, prin clasa a zecea pentru că diriga nu se mulţumea cu fragmentele din manual, ne cerea întotdeauna să citim toată cartea (doar eram clasă de filologie) chestie pe care o verifica cu câte un test când i se părea dumneai că-l merităm. Nu mi-a lăsat cine ştie ce impresie aşa că am catalogat-o drept una dintre lecturile obligatorii cu care ne catadicsea diriga.
Prin anul întâi de facultate, am realizat că scrisul face parte din felul meu de a fi. Şi am recitit "Viaţa ca o pradă", mi-a plăcut la nebunie şi, din punctul meu de vedere, e una dintre cele mai bune cărţi citite de mine. Şi mi-a rămas în cap, pe lângă motto, pledoaria lui pentru cuvânt pentru că, spunea el, natura cu toate ale ei nu-i era sursă de inspiraţie, cuvântul însă îl fascina şi era unul dintre motivele care l-au determinat să devină scriitor, iar pledoaria asta a lui e primul lucru care îmi vine în minte atunci când mă gândesc la postura de scriitor, că meserie nu pot să-i spun.
Dar să revin de unde plecasem, că alta era ideea. Mi-a plăcut ce a spus Kepesh (personajul interpretat de Kingsley) despre cărţi pentru că am rezonat cu ceea ce spusese, dar cred că acelaşi lucru e valabil şi pentru filme aşa că, deşi mi-a plăcut filmul, o să-l revăd peste câţiva ani pentru că ştiu că am să-l văd/înţeleg altfel.

luni, decembrie 14, 2009

Am citit

Am terminat sâmbătă "Eseu despre orbire" de Jose Saramago. Primisem recomandarea de la Johnny, iar atunci când am împrumutat-o de la bibliotecă, m-am gândit la reacţia lui după ce, la recomandarea mea şi nu numai, începuse Citadela. Aşa cum mă aşteptam, a renunţat la respectiva carte după primele 50 de pagini, deşi nu mă aşteptam să citească atât de mult. ;))
Ideea e că noi avem gusturi diferite în ceea ce priveşte lectura, dar pentru că am citit "1984" tot la recomandarea lui, mi-am zis să-i dau o şansă şi uite că bine am făcut. N-am să povestesc cartea, n-am să spun ce mi-a plăcut şi ce nu, dar o să vă rog să o răsfoiţi dacă o să aveţi ocazia.

miercuri, decembrie 02, 2009

Despre răspunsuri şi alte alea

M-a apostrofat cineva în legătură cu unele răspunsuri pe care le-am dat în postarea anterioară şi a fost foarte indignată de răspunsul la întrebarea "Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?" şi m-a întrebat de ce nu am răspuns altceva, ce mi-a venit să spun asta, la o adică am şi alte calităţi recunoscute, altele decât unghiile mele.
Adevărul e că am primit complimente care vizau aspecte ce depindeau de capacităţile mele, să le spun aşa, dar m-am oprit la ăla pentru că Alin nu spune lucruri doar de dragul de a fi spuse şi ştiu că l-aş fi putut alege pe cel legat de inteligenţa mea sau cel legat de cunoştinţele mele în diverse domenii, dar nu asta era ideea.
Sau aş fi putut spune cum mi-a zis mie altcineva că sunt "darul primit de la viaţă pentru a putea merge mai departe". Aşa şi? Cu ce mă încălzeşte pe mine toată adunătura asta de cuvinte, dacă omul respectiv nu a crezut asta îndeajuns de mult încât să-mi rămână aproape, de ce să spun eu că ăsta ar fi "cel mai frumos compliment ce mi s-a făcut vreodată" în condiţiile în care omul care a spus toate astea a uitat de mult tot ce a fost între noi.
Da, ştiu: sunt un om cu sechele şi cu, poate, destule răni pe care nu ştiu cum să le închid. Partea bună e că toate trec, deci, vor trece şi toate astea mai devreme sau mai târziu, şi ştiu că ziua în care le voi privi cu detaşare o să fie una din micile mele victorii, victoriile alea cu gust amar.