duminică, februarie 28, 2010

Perfect

Happy, lucky, "loved and in love", plimbare, discuţii, mărţişor pentru următorii 10 ani ;)), eu în privirea ta, tu în toată fiinţa mea şi totul de un firesc cum nu mi s-a mai întâmplat.

Plus obsesia de zilele astea:




sâmbătă, februarie 20, 2010

miercuri, februarie 17, 2010

Happy anniversary!

Warning!!!!! Rândurile de mai jos se vor a fi o scrisorică de-un „romantism siropos şi leşinat” despre cât de mult însemni.

“E greu să-i dăruieşti ceva unui bărbat căruia ai vrea să-i dăruieşti universul” citisem undeva şi m-am gândit la tine pentru că am simţit şi eu asta atunci când am început să caut primul cadou pe care ţi l-am dăruit, nimic nu era suficient şi vroiam ceva care să-ţi placă. Până la urmă am găsit ceva şi ştiu că ai avut în buzunar acel ceva pe 25 aprilie 2007 şi gestul ăla a fost mai mult decât mi-aş fi putut dori.

Când m-ai întrebat în acelaşi an, în octombrie, dacă vreau să mai trag un loz, mi-am amintit de mesajul în care îmi spuneai “you are not falling anymore” pentru că exact aşa m-am simţit când am auzit întrebarea aia şi, cu toate că erai “a illusion just like everything else”, ştiam că eşti omul care va fi mereu sincer cu mine, orice-ar fi.

Orice gest ce ar părea neînsemnat pentru ceilalţi – o sprânceană ridicată, un oftat, o privire – pentru tine sunt ferestre către sufletul meu şi înţelegi tot ce simt, dar nu pot descrie şi de aceea mi-ar plăcea ca fiecare gest mărunt să fie perfect şi vreau să-mi cer scuze acum că nu ştiu când să spun “te rog”.

Ştii să dai nuanţe vieţii mele prin atenţia ta la detalii şi îmi oferi noi perspective şi mă ajuţi, uneori, fără să-ţi dai seama, eşti aerul care mă învăluie atunci când simt că nu mai pot respira, eşti tu şi asta înseamnă mai mult decât pot cuvintele să cuprindă.

luni, februarie 15, 2010

De ziua ta, ziua ta, ziua ta...(continuare)

Happy Birthday Glitter Graphics
Glitter Graphics ::: Glitterboom.com


Happy Birthday Glitter Graphics
Glitter Graphics ::: Glitterboom.com

De ziua ta, ziua ta, ziua ta...

De aproape şase ani, de când ne cunoaştem am locuit împreună patru ani, am împărţit şi bune şi rele, am trecut peste blesteme şi "anacleţi" :)), am cunoscut oameni minunaţi care ne sunt alături şi azi şi, mai presus de orice, ne avem una pe cealaltă. Îmi pare rău că nu sunt lângă tine azi, dar ştii bine că mă gândesc la tine şi vreau să fii fericită.
Ştiu că nu ne vedem atât de des pe cât am vrea şi că, în acest moment vieţile noastre nu sunt chiar aşa cum ne-am imaginat noi că vor fi atunci când sprijineam uşa Lusianei în speranţa că o să avem şi noi un pat în vreo cameră de cămin. Şi nu numai că am primit, dar am avut noi grijă să ne lăsăm "amprenta personală", mai ales la 217.
Acestea fiind spuse, vreau să zâmbeşti azi şi să fii puternică, aşa cum ştim amândouă că eşti... în esenţa ta. ;))

La mulţi ani, Prinţesuk!



duminică, februarie 14, 2010

Motivele Angelei

În urmă cu ceva ani, am scris, la rugămintea Angelei, cinci motive pentu care viaţa merită trăită. Apoi, am rugat-o pe ea să scrie şi prin rugat vreau să spun insistat în aşa hal că am întrebat-o de ce nu erau gata motivele, deşi ea tocmai venise dintr-un concediu medical. Dar, aşa cum o ştim pe Angela, a scris în cele din urmă şi, cu permisiunea ei, o să le redau în cele ce urmează.


"Cinci motive pentru care 

viaţa merită trăită

 

Reiau astăzi această rubrică deoarece consider că în fiecare zi avem nevoie de măcar un motiv pentru care să mergem mai departe. La rugămintea Andreei îmi voi pune ordine în... „motive” încercând să le scriu ca şi cum aş vorbi unui prieten.
Viaţa merită oricum trăită. Pentru a nu-i dezamăgi pe cei ce ne-au făcut şi care aşteaptă de la noi mai mult decât au putut ei face. Pentru a căuta permanent acel rost – un fel de busolă a existenţei care să ne ghideze. Pentru a ne putea ridica noi înşine la propriile noastre aşteptări: cum poţi cere altcuiva ceva ce tu nu eşti în stare să faci? Pentru a găsi rezolvări acolo unde nimeni nu mai crede că ele există, deşi chiar există. Pentru a sparge barierele dintre semenii care au la fel de multă nevoie unii de alţii cât avem şi noi de ei. Pentru a fi astăzi mai înţelepţi decât ieri. Pentru a ne exersa răbdarea – lucru de preţ însă pe cale de dispariţie. Pentru a fi lângă prietenul care are nevoie de noi, pentru a-l asculta şi pentru a vedea limpede acolo unde ochii lui nu mai pot distinge. Rolurile se pot inversa oricând.
Viaţa merită trăită pentru că e numai una. În clipa aceea finală când am da orice să mai avem timp pentru a face tot ce n-am reuşit e important să ştim că am făcut cât de mult am putut.
Voi de ce credeţi că viaţa merită trăită? Aş vrea să ştiu.
Angela Ribinciuc"

Ce zici, Mami? Ar fi chiar aşa diferite? :)