luni, martie 29, 2010

Pride and prejudice

Azi nu am corectat fişele de evaluare, nu m-am mai uitat pe planificările pentru mâine şi nici nu am mai făcut cele planuri de lecţii. M-am uitat în schimb la "Pride and prejudice", din 2005 cu Keira Knightely (sper că nu i-am pocit numele) şi nu mi-a plăcut deloc varianta asta.
"Pride and prejudice" e una dintre cărţile pe care le recitesc din când în când pentru atmosferă, pentru epoca în care a fost scrisă şi pe care o redă, pentru că simt alături de personaje emoţii şi trăiri (nu că nu aş avea propriile trăiri şi emoţii, dar e ceva cu totul aparte în paginile acelei cărţi), pentru manierele domnilor şi farmecul domnişoarei Elizabeth Bennet, pentru replicile acide ale domnului Bennet şi tipologia (re)prezentată de doamna Bennet, pentru că, uneori, mi-ar fi plăcut să trăiesc în acea lume. Dar, revenind la film...
Varianta asta nu mi-a plăcut deloc. Zărisem numele regizorului, dar nu mi-am dat osteneala să-l reţin. Apreciez o viziune regizorală, dar nu cred că e cazul aici. Keira nu a reuşit să redea fineţea şi ironia atât de caracteristice personajului pe care îl interpreta, iar cel care l-a interpretat pe domnul Darcy (Matthew Macfadyen - long live the imdb că habar n-aveam cum îl cheamă) mi s-a părut şters şi mai degrabă încurca peisajul.
Am recitit "Pride and prejudice" în urmă cu câteva luni, după care am văzut miniseria făcută de BBC în 1995 şi mi-a plăcut că a urmărit întocmai cartea şi s-au folosit exact întâmplările şi dialogurile (cu excepţia a două mici replici, dar nu o să fim chiar atât de pretenţioşi ;)) ) aşa cum au fost ele scrise de autoare, iar actorii - Jennifer Ehle şi Colin Firth (pe-ăştia chiar ştiam cum îi cheamă) - au redat întocmai, după umila mea părere, tensiunea dintre cele două personaje.
Aşa că dacă aveţi ceva timp liber la dispoziţie, vă recomand şi cartea, dar şi miniseria celor de la BBC, şi de ce nu, şi varianta din 2005.


Later edit: Abia azi m-a lăsat al meu "browser predefinit" să încarc poza asta. :)

marți, martie 23, 2010

De ce scriu pe blog...

De când am văzut întrebarea Anei ("De ce scrii pe blog?"), îmi stă pe neuron mai ceva ca problemele la mate. Şi mi-am adus aminte când şi cum am început să scriu pe blog...
Prin noiembrie 2005, primisem de la Claudiu cu kappa şi cu igrec :) invitaţie la o chestie ce se numea Yahoo!360. Nu prea am înţeles eu cu ce se mânca toată treaba până la sfârşitul lunii. Pe 30 noiembrie e onomastica mea şi am primit de la fetele mele (colegele de cameră de la acea vreme: Laura, Tina şi Viorici) cadou cartea lui Cărtărescu despre care ştia Tina că mi se pusese pata pe-atunci. Şi am ieşit pe hol cu Laura şi cu Viorici şi am râs în seara aia aşa cum doar speram să mi se mai întâmple. Şi am deschis pagina aia de 360 şi am scris tot ce-mi venea în minte în acele momente. Şi aşa am început să scriu. Mai târziu am învăţat de la Tina să pun poze pe 360 şi de la, pe-atunci, domnişoara Bulgaru să pun videoclipuri de pe youtube. Şi am continuat să scriu şi să tot scriu cam tot ce credeam eu de cuviinţă, iar partea cu adevărat mişto - din punctul meu de vedere - e că puteam să scriu exact aşa cum vroiam, fără "cenzură" sau alte asemenea. Plus că am întâlnit oameni foarte mişto pe 360, oameni care au adus o plus-valoare ;)) vieţii mele. Şi am continuat să scriu, ceea ce fac şi acum.
Prin aprilie 2009, am schimbat Yahoo!360 cu Blogspot pentru că 360-ului nu ştiu ce i se urcase la cap şi dădea tot felul de erori: nu-mi mai afişa ultimele postări, nu-i mai lăsa pe alţii să-mi comenteze postările şi tot aşa.
De ce scriu pe blog? Din acelaşi motiv pentru care ţin un jurnal personal: ca să nu uit. (Am motivele mele să nu uit şi n-am să le înşir aici.) Numai că blogul are în plus feedback-ul, oamenii cu care interacţionez prin ceea ce scriu şi toate astea sunt, de cele mai multe ori, experienţe pozitive. Deschid pagina de blogspot, citesc ce au scris alţii şi apoi, dacă am ceva de spus, scriu şi eu câteva rânduri. Dar mărturisesc că atunci când descopăr noi cititori, îmi recitesc postările mai vechi, de curiozitate. ;))

duminică, martie 21, 2010

La mulţi ani!

Azi am avut doi sărbătoriţi, în ordinea numerelor de pe tricou: tata şi var-mea. :)

(tata şi frate-miu jucau şah)



(var-mea în ziua în care a avut Alin chef să fie hair-stilist)

joi, martie 18, 2010

Aseară, la 18.10, a venit pe lume Mihai Popovici. Chiar dacă şi-a făcut intrarea un pic mai devreme decât îl aşteptam noi, o să aibă el grijă să se facă mare şi sănătos şi pe această cale îi urăm viaţă lungă, sănătate, mult noroc şi spor în toate. :)) Ştie mămica lui de ce.

P.S. Uite-aşa am devenit bunică înainte să fiu mămică. (Asta-i pentru cunoscători.)

luni, martie 15, 2010

Frustrări

Să mă mărit ca să ce? Mă întrebam ieri, plină de nervi şi cu porniri primitive la adresa "doamnei în vârstă" care a întrebat-o pe maică-mea dacă nu mă mărit. Se găseşte cam în fiecare zi câte un asemenea specimen care se interesează de statutul meu de parcă altă treabă nu are pe lumea asta. Aşa se face că azi-dimineaţă m-am întâlnit cu una dintre băbăciunile care nu au altă grijă pe lumea asta şi i-am spus că dacă mai are nelămuriri cu privire la viaţa mea personală, îmi poate adresa mie întrebările pentru că sunt mai mult decât capabilă să răspund, asta dacă sufăr peste noapte vreun schimb de personalitate şi mă apuc să înşir cui nimeresc lucruri personale.
Ajung în cancelarie şi aud că aş fi posesoarea unor tehnici de seducţie de n-a văzut nici Parisul. Ce noroc pe capul meu, păcat că eu nu ştiu că deţin asemenea "calităţi". Şi încerc pe cât posibil să pun capăt zvonurilor, dar nu apuc să deschid gura că află toată cancelaria ce nici nu apucasem să infirm. Nu trec bine peste asta, că realizez că am uitat să număr şi am luat mai puţine fişe decât trebuia pentru evaluarea de la limba română. Şi tot azi le-am promis copiilor că n-o să mai fiu "cea mai bună doamnă". Unul dintre ei era aşa necăjit că-mi venea să-l iau în braţe, dar ar fi dăunat imaginii mele. :)
Plus: sunt răcită, am nasul înfundat, amigdalele cât pumnul, o durere de cap să-mi ajungă pentru tot anul şi am început să număr zilele până la vacanţa de Paşti care sper eu să nu fie cel hipic.

marți, martie 09, 2010

Banc-notă

L-am găsit pe blogul doamnei Zoe Petre şi nu m-am putut abţine.


Melodia o ştiu din emisiunea lui Mihai Morar şi cred că "se asortează" cu subiectul.


luni, martie 08, 2010

Şi a fost şi serbarea


De aproape trei săptămâni, sunt învăţătoare la clasa a - II - a A, Şcoala Gimnazială Frumuşiţa. Dar despre cum e să predai în şcoala în care, practic, ai crescut şi să ai colegi de cancelarie unii dintre foştii profesori, o să scriu când o să am timp să detaliez.
Azi am avut serbarea de 8 Martie. Şi a fost frumos, cu emoţii şi griji, dar frumos. Am primit flori şi cadouri şi a ieşit mai bine decât mă aşteptam.

P.S. Laura, când vrea netu', nu vrea Yahoo Mail. O să încerc şi mâine să-ţi trimit poze.