vineri, mai 21, 2010

"Ce-mi place la mine, nu-mi place la tine"

Despre mine: reacţionez exagerat, sunt maliţioasă şi nu ştiu să iert sau să uit, sunt rece şi egoistă, mă cred superioară şi mă port în consecinţă, am impresia că le ştiu pe toate, "mă victimizez", sunt ostilă, sunt posesivă - uneori cu lucruri ce nu-mi aparţin -, sunt slabă, sunt prea sensibilă pentru vremurile în care trăim, sunt răsfăţată/alintată/răzgâiată, nu ştiu să mă integrez în colectiv, sunt nerecunoscătoare, şi câte şi mai câte. Probabil, vă întrebaţi ce e cu atâta publicitate pozitivă...


Sâmbăta trecută, am fost a bitch cu cineva care, din puctul meu de vedere, merita din plin un astfel de comportament. Acel cineva era până acum ceva vreme, eu îi spun acelei perioade î.T., cel mai bun prieten al meu, cu adevărat omul care mă ştia cel mai bine, cu care aveam atâtea glume - mai mult sau mai puţin reuşite - în comun, care ştia când să mă ţină de mână şi când să mă pupe pe frunte. Nu am avut niciodată pentru el o atracţie "neortodoxă" şi, pentru că a fost, nu pot să bag mâna în foc că acest lucru era reciproc, dar mi-a fost aproape şi m-a înţeles aşa cum puţini oameni au reuşit. Ruptura a plecat de la el şi, cu toate că am ţinut cu dinţii de relaţia aia, a venit şi momentul în care am deschis mâna şi m-am desprins, aşa cum am putut, de tot ce a fost.
Sâmbăta trecută eram într-un magazin cu o verişoară :P şi el m-a bătut uşor pe umăr, m-am întors şi, când l-am văzut, am tresărit. Nu-l mai văzusem din octombrie 2008 şi şocul revederii a fost semnul clar că, încă, nu-mi trecuse aşa cum îmi plăcea mie să mă laud. Dar, am fost rece şi neîndurătoare, am păstrat distanţa şi la propriu, şi la figurat, şi mi-am reamintit - a nu ştiu câta oară - că nu sunt capabilă să trec în totalitate peste propriile mele dezamăgiri, că nu sunt genul de om care ştie să se împace cu lucruri care nu depind de mine, că, până la urmă, nu pot să fac pace cu al meu trecut. So take me as I am... până o să mai cresc şi o să învăţ să le fac pe toate. :)






Cât despre melodie, refrenul e cel care e setat ca ringtone atunci când îmi sună telefonul şi îmi place la nebunie cum începe: I'm a bitch...

15 comentarii:

  1. Inca imi mentin parerea...intre un barbat si o femeie nu poate exista o relatie de prietenie in adevaratul sens al cuvantului.

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Nu esti naiva! Esti o buna prietena... Si e ceva natural sa socializezi. Problema e ca, in astfel de relatii, se intampla adesea ca unul din cei doi sa se trezeasca intr-o buna zi cu alte sentimente...atunci se incheie prietenia. Mai exista si cazuri in care unul dintre cei doi incepe o relatie si cea de-a treia persoana nu vede cu ochi buni aceasta relatie oricat de neprihanita ar fi.

    RăspundețiȘtergere
  3. By the way...ce mai faci?
    Eu...ok, intre agonie si extaz, mai mult cu un picior in agonie...:(

    RăspundețiȘtergere
  4. Octavian, bun-venit pe-aici.
    Şi într-o bună zi poate am să fiu şi rea...

    RăspundețiȘtergere
  5. Lăurici, nu vreau să intru în detalii. Shit happens!

    RăspundețiȘtergere
  6. exact asta as spune si eu...SHIT!

    RăspundețiȘtergere
  7. ha, i-as fi sarit in brate!!!:X

    nu se poate ... oamenii trebuie sa stie tot ce simtim pozitiv pentru ei...si mai ales- nu trebuie sa traiasca semenii nostri nicio clipa de nefericire din vina noastra...

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, Corina, era o vreme în care şi eu aş i-aş fi sărit în braţe, dar acum nu mai e cazul.

    Cât despre nefericire - fie că e din vina noastră sau a altora - cred că noi suntem vinovaţi de propriile fericiri şi nefericiri.

    RăspundețiȘtergere
  9. nu credeam ca iti stii defectele... uite ca le stii!... :)






    (tot varta, aia de mai 'nainte)

    RăspundețiȘtergere
  10. Da, m-ai citit nu glumă! Se vede că e vacanţă şi ai timp liber la dispoziţie... Te pup1

    RăspundețiȘtergere

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.