joi, mai 06, 2010

Scrisoare deschisă domnişoarei A.B.


Ştiu că dacă ar fi fost vorba de o scrisoare închisă nu te-ar fi oprit un asemenea "detaliu neînsemnat", date fiind antecedentele tale, dar mi-am zis să te scutesc de efortul de a "deschide"...
E o vorbă românească despre mintea odihnită a prostului, dar mie îmi place aia cu "Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul." Evident, nu o să citeşti aceste rânduri, iar dacă le vei citi, mă îndoiesc că vei înţelege ceva. Acum că m-am mai calmat şi am început să privesc lucrurile (şi) în perspectivă, am înţeles cu ce fel de om am de-a face. Dacă stau şi bine şi mă gândesc, trebuia să mă trăsnească fulgerul iluminării atunci când am înţeles că tu confunzi filozofia cu psihologia, dar nu ştiu ce-a fost în mintea mea de am decis să trec peste.
Nu pot să spun că te înţeleg sau că (mai) am un minimum de bunăvoinţă în ceea ce priveşte capacităţile reduse sau starea ta "psihologică"(aş fi spus psihică, aşa cum era corect, dar mi-e teamă că - şi aşa - n-o să pricepi nimic) şi nu ştiu de ce am crezut că meriţi bunăvoinţa şi timpul meu, dar greşeala asta n-am s-o repet.
E dreptul tău inalienabil să dai numărul meu de telefon oricui fără ca măcar să ai minima decenţă să mă întrebi înainte, e datoria ta de cadru didactic să-mi vorbeşti ca şi cum aş fi o paria, e înscris, probabil, în codul tău genetic să nu ştii ce e aia colegialitate, e un gest admirabil să-mi întorci spatele în condiţiile în care tu eşti cea care a greşit, ce ai făcut tu zilele astea e exact ce-mi doream să primesc de la o colegă care, având atâţia ani de predat în spate, ar fi putut să-mi fie un exemplu de urmat, dar tu intri la categoria "AŞA NU!" şi pot doar să zâmbesc acum că-mi amintesc că tu eşti cea care mă invidiază pe mine pentru că îmi fac foarte bine treaba, ca să nu mai zic că sunt şi punctuală în ceea ce priveşte vreun deadline de care sunt anunţată în ultima clipă.
Nu sunt mândră de reacţia mea de azi-dimineaţă, dar pot fi mulţumită că tu nu ai fost martoră la slăbiciunea mea de moment şi că pot să trec peste asta - da - cu un gust amar, dar cu liniştea sufletească dată de faptul că "it's not me, it's you!" şi, cu toate că mi-am început ziua plângând, acum sunt cu adevărat fericită că nu sunt ca tine, iar asta e deja un mare plus.
"Eu cred că eşti o fată deşteaptă" mi-a spus azi năşica (săru'mâna!) şi ştiu şi eu că e aşa, drept pentru care am încheiat prezenta scrisoare prin care (poate nu chiar cu cele mai potrivite cuvinte) te trimit exact unde ţi-e locul!

6 comentarii:

  1. Nu m-am putut abţine să nu scriu. ;))

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte fain :)) sper sa ajunga acolo!

    RăspundețiȘtergere
  3. da te-a enervat nu gluma; parca ma vad si eu cu o "d'asta"... :))





    (varta theo)

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, Theo, a reuşit să mă scoată din fire, dar ea a făcut ce-a putut şi eu am scris ce m-a dus capul. :) Sper să dai peste oameni de la care să ai ce învăţa, cu toate că şi exemplele negative îşi au rostul lor. ;))

    RăspundețiȘtergere

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.