sâmbătă, iunie 05, 2010

Up close and personal


În urmă cu câteva luni bune, am fost rugată să descriu ceva frumos... m-am gândit la tine şi am descris o zi perfectă, cu tine de mână, prin oraşul meu preferat... Şi mai spuneam atunci ceva legat de oboseală ca un amestec reuşit de epuizare fizică, linişte, fericire şi dorinţa de a o lua de la capăt.
Îmi pare rău că am greşit, că te-am dezamăgit, că te-am minţit şi am ales the easy way out, că n-am fost în stare să fac alegerea corectă, că the truth makes everything else seems a lie, că 70% nu e nici pe departe de ajuns, că nu reuşesc să cuprind... 

Te rog să mă ierţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.