luni, iulie 12, 2010

Momente



Zicea o femeie în nu mai ştiu ce carte că "pentru doi oameni care se iubesc şi nu locuiesc împreună, clipele petrecute sub acelaşi acoperiş sunt magice". Ştii ce? Nu pot s-o contrazic... Cum aş putea în condiţiile în care fiecare dimineaţă cu mic-dejun inclus când găteşti tu ;)) e de ajuns să mă facă să zâmbesc cât pentru toată ziua, când ne ţinem de mână în timp ce ne uităm la vreun film, la SG1 sau, pur şi simplu, lenevim fără chef, sau când ne alergăm de nebuni prin casă pentru că vreau să fiu ultima. Cum altfel am mai avea nopţi în care mă trezeşti doar ca să faci mişto de felul meu de a dormi? :) 
Cel mai mult şi mai mult îmi place când îmi ghiceşti gândurile nerostite, nu ştiu cum faci, dar mă bucur că îţi iese. Sau când mă trezeşti dimineaţa să mă săruţi, înainte să pleci la serviciu. Sau cum începi tu să faci tot felul de lucruri chiar după ce îţi spun eu că ar trebui să plec că e duminică şi nu mai găsesc maxi-taxi după 4:30 şi cum îmi propui să ne uităm la filmul ăla pe care ţineam morţiş să-l văd... Aia cu cortul în mijlocul camerei a fost nouă, dar binevenită şi poate ar trebui repetată din când în când. ;))
Mulţumesc pentru momentele prin care se măsoară viaţa.





"- O să scrii despre asta pe blog, nu-i aşa? m-ai întrebat tu în ce stăteam amândoi în cort. 
  - Cine, eu? Cum să fac eu aşa ceva?" ;))

3 comentarii:

  1. ce fain!


    (semnat:varta theodora cea neanonima)

    RăspundețiȘtergere
  2. Auzi, var-mio, îţi mulţumesc pentru comentariu, dar aş fi recunoscătoare dacă ai scrie şi tu corect româneşte. :D
    Şi, da, avem şi noi momentele noastre. :P

    RăspundețiȘtergere

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.