duminică, august 29, 2010

I got you under my skin...


A venit toamna ne-am spus astăzi unul altuia în timp ce eram pe balcon, la o ţigară. Mai am de aşteptat până o să-mi murdăresc pantofii şi pantalonii prin frunzele căzute în Grădina Publică, dar chiar şi aşa de azi a venit toamna în miros de şniţele din piept de pui.
Azi, în timp ce mă uitam la deget şi mă gândeam că I got you under my skin, mi-am amintit de unele chestii. Cum ar fi cât de mult îmi place că mă îmbrăţişezi şi mă pupi în timp ce spăl vasele. Că îmi explici de ce frâna pe disc e mai eficientă decât cea pe tambur şi îmi enumeri modalităţile prin care se poate deteriora ambreiajul şi eu zâmbesc pentru că ştiu că eşti omul de la care am atâtea de învăţat şi la care mă uit în sus şi nu (numai) din cauză că ai 1,80.
Îmi spui că maturizarea e un mit şi că nu există aşa ceva şi simt că I can let myself go in with you şi aş vrea să tot am zile dintr-astea, zile în care zâmbesc larg şi tâmp în timp ce vin la tine, zile în care privirea ta atunci când îmi deschizi uşa nu mai are nevoie şi de cuvinte, zile în care îmbrăţişarea "aia cât pentru toate zilele în care nu ne vom vedea" face distanţa un pic mai suportabilă.
Am sperat că bărbatul de care o să mă îndrăgostesc va şti să mă găsească, am sperat că există undeva, cineva care să mă vadă mai întâi pe mine, cea din interior, şi abia apoi să vrea să descopere exteriorul. Şi exact aşa ai făcut tu şi mi-ai oferit, în timp, povestea noastră, presărată ici-colo cu melodia aia a lui Akon cu Snoop Dogg, cu plimbări iarna în Grădina Publică, cu telefonul cu imensă valoare sentimentală de a cărui calităţi am devenit oarecum dependentă, cu discuţii despre cât a mai crescut portarul ăla şi ce jucători ar trebui vânduţi şi alte asemenea.
Şi am scris rândurile astea tocmai pentru că nu e nevoie să-ţi mulţumesc, pentru că ştii şi vrei să-mi fii alături, pentru îmbrăţişări şi (re)confirmări, pentru că faci în aşa fel încât să te am dar să te mai vreau, pentru că începi fiecare discuţie serioasă cu "Auzi, Andreea...", pentru că ştiu că ştii dar asta nu mă împiedică să-ţi tot spun, pentru că mă simt acasă lângă tine, pentru că mă faci să râd chiar şi/mai ales când îmi vine să plâng, pentru că mă enervează teribil că ai întotdeauna dreptate.

joi, august 26, 2010

Din altă viaţă


Mai ştii poza asta? Tu ai făcut poze şi eu am am scris despre el fără să ştim că amândouă ne uitam la cer în acea zi. :)
Azi am făcut ordine în CD-urile pe care le aveam împrăştiate prin toată casa şi am dat peste unul pe care scria Tranzit. (Mi-a venit în minte acum că l-am acuzat pe Alin că nu ştie unde l-a pus că doar el l-a văzut ultima oară şi l-a rătăcit că eu nu l-am luat acasă că voiam să-i fac şi Anei o copie.) Aşa că am băgat CD-ul în calculator (am reuşit totuşi să închid calculatorul mai întâi că am încurcat butoanele) şi am revăzut înregistrarea. :) I-am dat mesaj Angelei şi aşa am aflat că le-a pus şi Provo pe Youtube. ;))




Am ales să le pun aşa pentru că embed-ul nu a vrut să funcţioneze şi nu am mai avut răbdare, plus că sunt în urmă şi la curăţenie, CD-urile sunt o parte a curăţeniei pe care sunt hotărâtă să o termin azi.
Mami mi-a spus să am grijă de mine. Încerc.

luni, august 23, 2010

Free


Ziceam că pe 25 august mai am o şansă. Şi pentru că se apropie sorocul şi am timp liber la dispoziţie, nu am vrut să-l folosesc gândind, aşa că am căutat melodiile lui Rob Thomas, o mai veche şi frumoasă obsesie. Tot ascultând şi vizionând videoclipuri, am dat peste asta: 


Talking about obsessions... Ştiu că nu e Rob Thomas, dar pentru că i se făcea publicitate, am devenit curioasă şi am dat search pe goagăl şi asta a ieşit şi a ieşit chiar foarte bine.

joi, august 19, 2010

Întâmplări întâmplătoare

Discuţie între două doamne, surprinsă fără voia mea:
"- Doctorul meu de familie nu mă consultă, nu pune mâna pe mine, dar ştie ce am. (Ca să-l citez pe Alin când i-am redat conversaţia: Ăla e vraci.)
- Înseamnă că ştie ce face, că a citit atâtea cărţi.
- Da, şi apare mereu la TVR Galaţi (să lăsăm aşa şi să nu ne împiedicăm de semantică).
- Atunci clar e un medic bun, dacă apare la televizor."
Acest dialog a fost, este şi va fi autentic. La fel de autentic ca distinsul domn care s-a aşezat lângă mine în maxi-taxi când mă întorceam azi acasă şi, la 8:25 AM, a cumpărat şi a băut câte o cutie de bere împreună cu amic de-al lui şi apoi, cu duhoarea specifică, m-a rugat să-l ajut să dea un telefon că "nu am ochelarii la mine şi nu văd ce scrie". În ce lume trăiesc!


Dar pentru că am avut parte şi de lucruri care chiar sunt demne de menţionat:


Întâlnirea întâmplătoare cu Angela, Ana mică şi Ana (mea, cum i-ar spune mama) Heliu în parc. Am reuşit să-i dau Anei CD-ul cu filmul ăla de mi-a plăcut mie mult, am prins şi câteva clipe cu Angela şi ziua mea, care nu începuse tocmai bine, devenise bună. Le-am mulţumit prietenelor mele printr-un sms, mă grăbeam spre o altă întâlnire, şi am simţit cum mi se aşeza un zâmbet frumos pe toată faţa.

Timpul petrecut cu Georgiana a fost ca un salt înapoi în timp, pe vremea când profa de engleză era oripilată de atitudinea mea şi când diriga nu reuşea să înţeleagă geniul ce se ascundea în comentariile mele la limba română. 
Cât am stat cu ea, am fost din nou eleva Iancu Andreea Iuliana din clasa a noua, a zecea, a unşpea şi a doişpea B, am avut din nou 15, 16, 17 sau 18 ani şi m-am comportat ca atare, ca atunci când chiuleam şi mergeam prin magazine pentru window shopping (numai că pe vremea aia nu ştiam că se numeşte aşa) şi râdeam din orice nimic, numai că acum râdeam amintindu-ne ce ţăcănite eram - mai mult eu - şi cât de frumoase erau vremurile în care principala mea preocupare era tema de a doua zi sau tipul ăla drăguţ şi brunet care iar nu m-a observat când am trecut pe lângă el. 
Mi-am amintit de Debate şi de cât mult îmi plăcea competiţia la nivelul ăla de dezbatere academică, cu argumente pro şi contra, cu dovezi şi arbitri exigenţi şi cât de încântată eram când câştigam, dar şi cât de ofticată atunci când pierdeam. Cred că e singura competiţie la care am participat şi mi-am dorit mereu să câştig, probabil pentru că-mi doream o recunoaştere a capacităţilor mele de argumentare şi nu numai. Mi-a plăcut că ea şi Alin s-au înţeles şi sunt curioasă ce părere şi-a făcut despre mine în timpul ăsta petrecut împreună.

Plimbarea cu Laura şi îngheţata din fructe de pădure mâncată pe stradă au fost ca o oază într-un deşert. Mă bucur mult pentru Laura şi pentru etapa asta frumoasă, dar şi dificilă, care o aşteaptă începând cu 1 septembrie, dar ştiu că o să-i fie bine, că e o femeie inteligentă şi descurcăreaţă şi că elevii ăia nici n-o să ştie ce i-a lovit. :)

Pe 25 august mai am o şansă. Sper să fie bine.

sâmbătă, august 07, 2010

La mulţi ani!

De ziua ta, ziua ta, ziua ta... Chill, ştiu că nu-ţi place melodia asta, de asta am ales alta când a fost vorba de aniversarea ta. :) Şi pentru că e ziua ta nu am să-ţi obosesc ochii cu scrisori siropoase sau cu cântece în ordine cronologică. ;))
Dar... am să-ţi mulţumesc pentru tine şi felul tău de a fi, pentru tot ce însemni şi pentru cât de fericită şi norocoasă mă simt cu tine alături.

La mulţi ani, Bobo drag!



joi, august 05, 2010

Vlăduţ spune o poezie


Am mai scris eu despre Vlăduţ, dar acum am şi imagini, prin amabilitatea lui John, tatăl lui Vlăduţ. E adevărat că era mai mic când a fost filmat, dar e la fel de drăgălaş. Enjoy!