miercuri, octombrie 27, 2010

"Despre mine aş fi vrut să scriu despre tine"


Zilele astea nu mă mai recunosc, îmi pierd cumpătul cu uşurinţă şi reacţionez exagerat în situaţii din care, în mod normal, aş fi ieşit cu capul sus şi zâmbetul pe buze, nu îmi mai fac timp pentru lucruri care contează cu adevărat şi nu-mi place deloc ce văd în oglindă. Nu pot scăpa de senzaţia de apăsare ce o simt cu fiecare milimetru al fiinţei mele şi nu  mai ştiu dacă meseria pentru care credeam că m-am născut e chiar ceea ce mi se potriveşte.
Zilele astea mi-a fost dor de o îmbrăţişare de la Angela, de un ceai băut la Ana - cu Ana (anul ăsta nu te-am mai ajutat la curăţat gutui :P), de o pizza mâncată cu Laura şi Dan în maşină, de vocea Adelinei, de o zi petrecută cu Daniela, de o încurajare de la Ioana, de sor-mea şi de sufletul meu pereche... 
Într-unul din episoadele din seria 7, Meredith îi spune Christinei: "Derek e iubirea vieţii mele, dar tu eşti sufletul meu pereche." Am zâmbit  şi mi-am amintit de perioada aceea în care, oricât de twisted şi tâmpită ar fi fost ziua mea, ştiam că poate fi salvată cu un "simplu" telefon, perioada în care aveam alături sufletul meu pereche.
Am învăţat să apreciez ce am (nu ştiu dacă îmi iese întotdeauna) şi să aleg prezentul oricărei alte perioade temporale, dar e la fel de adevărat că nu poţi înlocui un om cu altul şi că tot ce-ai avut cu un anume om, nu poţi avea cu altcineva sub nicio formă şi nici chiar cu acelaşi om. Şi cred că am conştientizat, întârziat şi inutil în unele cazuri, cât de mult contează/au contat fiecare dintre cei menţionaţi mai sus.
Growing up sometimes means to leave people behind... zicea Meredith în aceeaşi serie 7 şi, pentru că I get that know, I look up to you, chiar mai mult decât o făceam în urmă cu patru ani, chiar dacă nu mai ştiu nimic despre tine şi nu te-am mai văzut de doi ani...
Mulţumesc, Monicel, pentru tot.

27 de comentarii:

  1. Frumos :)
    O postare presarata cu intelepciune. Cateodata nu vrem sa vina intelesurile peste noi, cred. Desi le cautam.

    RăspundețiȘtergere
  2. Lorelei, frumos a fost comentariul tău. Mulţumesc. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu placere. Cateodata ma incearca si pe mine diverse. Si trairi frumoase, si intelegeri. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Câteodată?! Din ce-am citit eu la tine, de cele mai multe ori te încearcă asemenea trăiri şi înţelegeri. Eşti un suflet tare frumos şi pot doar să mă bucur că rândurile mele îţi spun ceva. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Salutare! Ce mai faci? Eu...aşa şi aşa...

    RăspundețiȘtergere
  6. Dear Blue, eu fac binişor, încerc să mă bucur de mult aşteptata vacanţă. Telefonul meu e bolnăvior, nu şi-a revenit şi, momentan, am altul.

    RăspundețiȘtergere
  7. As fi vrut si eu sa am parte de o mica vacanta, din pacate va trebui sa astept pana la Craciun... :( Eu sunt epuizata 80% si dezamagita de restu'... In rest totul e bine k s-o citez pe Andra...

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu mai pomeni de pizza...incerc o noua dieta...pe baza de apa si aer... Apropo...mi s-a stricat coada de la matura si tb neaparat sa ajung la Macin. Imi poti imprumuta covorul fermecat?!

    RăspundețiȘtergere
  9. Vacanţa asta e doar cu numele că tot trebuie să mă duc la şcoală şi am şi recensământul copiilor sub 7 ani de făcut.
    Iar dieta asta a ta sună... a post negru. :)) Cât despre covorul meu fermecat ţi-l trimit prin poştă azi.

    RăspundețiȘtergere
  10. Multumesc frumos, Andreea! E o apreciere (ca sa nu-i zic compliment, ca nu asta reprezinta) minunata.

    RăspundețiȘtergere
  11. Da, Lorelei, nu era un compliment, ci o părere: a mea despre tine. :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu sunt foarte sigura ca te-ai referit si la mine, dar daca e asa, sunt... surprinsa...

    RăspundețiȘtergere
  13. Monica, surprinsă sunt eu, nu mă aşteptam să citeşti rândurile astea, iar partea cu "Growing up sometimes means to leave people behind... zicea Meredith în aceeaşi serie 7 şi, pentru că I get that know, I look up to you, chiar mai mult decât o făceam în urmă cu patru ani, chiar dacă nu mai ştiu nimic despre tine şi nu te-am mai văzut de doi ani... Mulţumesc, Monicel, pentru tot." se referă doar la tine

    RăspundețiȘtergere
  14. M-am gandit eu, dar nu eram sigura. Multumesc, oricum, pentru ganduri...

    RăspundețiȘtergere
  15. Monica, nu vreau să mă înţelegi greşit, dar am scris rândurile astea pentru că le-am simţit şi nu pentru că am crezut că o să le citeşti sau ca să primesc un mulţumesc, nu-mi datorezi nimic.
    Am fost, la început, furioasă, apoi am încercat să-mi explic cum şi de ce s-a terminat, ca acum să înţeleg şi să accept că drumurile noastre s-au despărţit fără ca asta să fie un motiv de supărare pe mine sau, cu atât mai puţin, pe tine.
    A durat o vreme până să înţeleg toate astea şi n-am vrut să le uit. Am scris rândurile de mai sus pentru mine, ca să-mi amintesc că oamenii care mi-au fost alături la un moment dat îmi sunt şi acum alături, chiar dacă nu mai fac parte din viaţa mea (ce fel sună asta, nu ştiu dacă m-am făcut înţeleasă).

    RăspundețiȘtergere
  16. P.S. În capul meu are sens, nu ştiu cât am reuşit să cuprind din sensul ăla. :)

    RăspundețiȘtergere
  17. P.P.S. Îmi place titlul blogului tău.

    RăspundețiȘtergere
  18. Am inteles la ce te-ai referit :) La fel am facut si eu. Cat despre motivul pentru care drumurile noastre s-au separat, nu stiu daca avem aceeasi impresie. Sunt convinsa ca au fost multe lucruri nespuse si la fel de multe intelese gresit.

    Si mie imi place titlul blogului meu :) E foarte reprezentativ pentru continutul lui si implicit pentru mine.

    RăspundețiȘtergere
  19. Da, Monica, şi eu cred că au rămas multe lucruri nespuse şi altele înţelese greşit...
    Cât despre conţinutul blogului tău, am "cam" citit azi unele postări (îmi place să cred că nu te deranjează) şi am descoperit că prietenul tău are acelaşi prenume ca şi prietenul meu. ;))

    Mişto şi poza de pe frontispiciu (nu ştiu exact dacă e corect spus frontispiciu, dar ăsta e cuvântul care mi-a venit acum în minte).

    RăspundețiȘtergere
  20. E corect "frontispiciu", am cautat si eu in dex cuvantul asta, recent, inainte sa-l folosesc intr-un context similar :)
    Nu ma deranjeaza ca ma citesti, de ce m-ar deranja, atat timp cat blogul e public? Daca ma deranja il faceam privat.
    Si pentru ca nu-mi place ipocrizia, diplomatia, sau cum i se mai zice (pentru mine e tot aia) tind s-o identific si s-o inlatur. Inclusiv la mine cand e cazul. Prin urmare eu zic sa dam cartile pe fata, pentru ca am o vaga banuiala ca nu e prima data cand intri pe blogul meu, la fel cum nici la mine nu e prima data cand intru pe pagina ta. Asta to say the least ;)

    RăspundețiȘtergere
  21. P.S.: M-am amuzat cand am vazut precizarea referitoare la comentarii anonime. Daca nu le vrei, ai o optiune pe care poti s-o bifezi si ai scapat de ele. Fix pe pagina de unde ai ales sa scrii "Nu-mi plac..." Nu aveai cum s-o ratezi. Eu am bifat-o de cand mi-am facut blogul. Daca tu ai ales sa nu... deduc ca oficial le dezavuezi, dar neoficial, le accepti, fie si pentru a le contracara. Parerea mea :)

    RăspundețiȘtergere
  22. :) Am mai intrat o singura data pe blogul tau, atunci cand mi-am facut blogul asta, adaugasem blogul Angelei si am vazut un comentariu de la tine la una dintre postari, dar de atunci si pana acum doua zile nu am mai intrat.
    Si am bifat optiunea cu oricine la comentarii pentru ca sunt oameni care nu au blog, dar ma citesc si am vrut sa le dau posibilitatea sa comenteze, iar precizarea de la comentarii e pentru cineva anume.

    RăspundețiȘtergere
  23. P.S. Daca stiam ca ma citesti, nu cred ca as mai fi scris randurile astea.

    RăspundețiȘtergere
  24. P.S.-ul tau spune multe, desi eu nu vad legatura intre ce scrii tu si faptul ca te-am citit. Se presupune ca ar trebui sa fii tu insati...
    Oricum, daca au ramas lucruri intelese gresit, din punctul meu de vedere s-au lamurit acum. Prin PS-ul asta.

    RăspundețiȘtergere
  25. AVE! Ce mai faci? Eu...intre agonie si extaz!

    RăspundețiȘtergere

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.