vineri, noiembrie 19, 2010

Keep on walking


Zilele astea am fost abătută şi nemotivată să-mi fac datoria, asta ca să mă exprim elegant, însă am avut şi câteva mici victorii care mi-au adus zâmbetul pe buze şi mi-au dat, pentru o vreme, forţa să merg mai departe.
Ieri mi-am găsit numele în nişte documente şcolare de pe vremea când eram elevă în şcoala în care acum predau. :) (M-am implicat într-un proiect de prevenire a abandonului şcolar şi a trebuit să fac  nişte statistici şi aşa am dat peste numele meu în acele acte.) M-am bucurat atunci când doamna director mi-a apreciat efortul şi m-a făcut să mă simt tare bine în pielea mea.
Azi un elev de la cealaltă clasă a treia made my day. C.D. este un elev incredibil de inteligent care are ADHD, o boală ce afectează tot mai mulţi copiii în zilele noastre. L-am avut la mine în clasă pentru o perioadă foarte scurtă de timp, la începutul anului, şi am reuşit să-i câştig încrederea. Azi a venit şi m-a îmbrăţişat şi mi-a spus la ureche că nu a uitat ce mi-a promis (că o să-l asculte pe domnul învăţător şi o să scrie lecţia pe caiet) şi chestia asta a fost de-ajuns să mă facă să uit de toate părţile negative de zilele astea. :)
Şi aşa mi-am amintit că "dacă nu poţi schimba lumea în care trăieşti, schimbă perspectiva". :)) Şi mă bucur că am avut şi un pic de ajutor pentru că nu aş fi reuşit să fac asta singură, mai ales în perioada asta.

22 de comentarii:

  1. Despre unii copii cu ADHD se spune ca-s copii indigo. Nu vor sa se adapteze lumii asteia, ce nu corespunde sufletului lor. Inclusiv metodelor de predare sau cunostintelor pe care adultii considera necesar sa li le transmita. Pe ei nu-i intereseaza asta. Nu zic ca si copilul acela e. Habar n-am sa detectez un copil indigo. Stiu ca tu predai si nu vreau s-o intelegi altfel, dar.... la ce servesc cunostintele intr-o lume atat de stramba si lipsita de iubire?

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca ai sti de cate ori mi-am pus si eu intrebarea asta... Dar "We are the world" :)) si poate ei vor creste intr-o lume care sa nu fie chiar asa stramba.
    Si imi place sa cred ca eu compensez prin faptul ca nu le transmit doar informatii si atat, ca ii invat sa gandeasca, sa nu primeasca informatii fara sa le "mestece". :) Nu stiu cat imi iese chestia asta, probabil voi afla peste cativa ani, dar e de ajuns ca unul sa ramana cu ceva bun din ce incerc eu sa le transmit.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mmmm...de cate ori lucrurile nu se desfasoara asa cum imi doresc eu, raman cu un gust amar si imi pun tot felul de intrebari existentiale, dar trebuie sa recunosc ca - tot in scoala -primesc cele mai multe motive de a merge mai departe. Invat multe alaturi de ei. Mai tii minte motto-ul acela de pe una din cartile de la D.P.P.D.???...in educatie nu se stie niciodata cine ofera si cine primeste.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu stim noi cel mai bine sa ne punem intrebari existentiale? ;))
    Citatul amintit reprezinta unul dintre putinele lucruri cu care am ramas din modulul amintit. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. :)) Mda...ai dreptate! Adevarul e ca acele examene erau niste mari incercari la care ne-a supus viata. :)))) :))) :))) Mai ales in ultimul an! :)))

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, anul patru a fost criminal cand vine vorba de modulul DPPD. :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Amuzant??? Poate acum, că la momentul cu pricina mai aveam un pic şi băteam pe cineva. ;))

    RăspundețiȘtergere
  8. :)) :)) :)) Daca stiam ce urmeaza, priveam altfel lucrurile.

    RăspundețiȘtergere
  9. ...fără prea mare simţ de răspundere... :))) :)) :)) (joke!)

    Cred că m-aş fi bucurat mai mult de acele momente şi nu aş mai fi pierdut vremea dorind să se termine totul.

    RăspundețiȘtergere
  10. :)) Da, mai ştii ce planuri ne făceam? Că o să termină noi facultatea şi după ce scăpăm şi de viaţa de cămin, o să...

    "Unde eşti copilărie...?"

    RăspundețiȘtergere
  11. o sa fim in al 9-lea cer! Vreau inapoi la scoaaalaa! :((

    RăspundețiȘtergere
  12. Din pacate, timpul nu mai poate fi dat inapoi. Chiar daca ne-am inscrie acum la o Facultate, nu ar mai fi la fel. Toata viata aceea avea un farmec aparte, acum insa ar fi o responsabilitate in plus, pe care nu doresc sa mi-o asum. Sunt prea ocupata cu ceea ce se intampla zi di zi, abia am timp sa ma impac cu micile esecuri specifice primului an in invatamant. Cand spun ca vreau inapoi la scoala, nu ma refer la faptul k abia astept sa ma intorc maine sa predau...ci ca-mi doresc sa mai fiu eleva si sa am doar grija temelor...ca altadata!

    RăspundețiȘtergere
  13. M-am gândit eu că te-ai referit la perioada în care ai fost elevă. :)

    RăspundețiȘtergere
  14. :) La multi ani! Sa traiesti cu numele, sa fii sanatoasa si plina de viata!

    Daca as putea da timpul inapoi, la ora asta am fi in Galati, in toiul pregatirilor pt serbarile orasului. Am astepta, cu nerabdare, concertul si am incerca sa decidem in privinta aromelor colacului secuiesc. Bine, i-am 'agresa' pe cei de la Talisman si am cauta coronita de 'printesuca'. A trecut ceva vreme de-atunci, nu?!

    RăspundețiȘtergere
  15. Da, Laura, si bonus: mici mancati pe banca si sticla cu vin ascunsa cu maiestrie in geaca. :))

    RăspundețiȘtergere
  16. :) Mi-e dor si de Ion (Cris) si de Culishor (Ele) si de Tina (Rin Tin Tin), de Simo etc.!

    RăspundețiȘtergere
  17. Vreau sa fie si ziua mea! Intotdeauna ziua mea trebuie sa fie la anu'! :( ...indiferent de unghiul din care privesti. Si de ziua mea...plang ca am imbatranit cu un an!

    RăspundețiȘtergere

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.