luni, decembrie 13, 2010

De Craciun

Peste tot pe unde ma duc, aud doar de sarbatori fericite, craciun in care sa fim mai buni, sa ne iubim (House rullz), sa facem cat mai multe cadouri, toata luna daca se poate!, sa avem grija de cei din jurul nostru, peste tot rasuna colinde (chiar si in farmacii) si nu poti sa cumperi doua kile de mere din piata ca ti se si ureaza "sarbatori cu bine".
Nu mai poooot! cu sarbatorile astea. Imi spunea o colega pe care o admir ca ea isi impune sa simta sarbatorile, ei mie nu-mi iese asta, nu ca as fi incercat. Abia astept sa treaca sarbatorile astea si sa revina totul la normal. Si avand in vedere ca mai am si pregatiri pentru serbarea de craciun, asta inseamna colinde de cinci ori pe saptamana. Innebunesc! Chiar ma gandeam ca-s ipocrita avand in vedere ca eu nu mai pot sa simt magia sarbatorilor si ii pun pe copiii sa invete colinde despre cat de buni si iubitori tre' sa fim.
Imi dau seama cat de aiurea suna, dar nu mai gasesc in mine puterea/stiinta de a ma bucura de globulete in braduti si de mos craciun. Nu vreau sa cred despre mine ca m-am acrit in asemenea hal incat sa nu mai stiu sa ma bucur, dar toate dovezile duc in aceeasi directie.
Am obosit si nu mai vreau sa vad nici macar un globulet, nu mai vreau sa aud nici macar un colind, nu mai vreau sa vad scris in toate vitrinele sarbatori fericite! Astept vacanta sa citesc si altceva decat descriptori de performanta pentru disciplinele clasei a treia, vreau zile libere in care sa ma uit la CSI si sa lenevesc sub patura.
Si peste toate, vreau sa cred ca o sa reusesti sa ma suporti...


Alanis Morissette - Ironic
 

marți, decembrie 07, 2010

Poveste


Dintr-un mail primit de la Ana, cândva, nici eu nu mai ştiu când... Nu am avut chef să pun diacritice.

POVESTEA ELIBERARII MELE PERSONALE

de 
LIHI LAPID, jurnalista



Eu renunt la munca de Sisif, lipsita de sens si plina de nervi, de a mentine o casa mereu sclipitoare si curata, in orice moment, pentru a fi pregatita de musafiri. Caci tot nu reusesc. De acum voi aranja casa doar cu putin timp inainte de a sosi musafirii. Niciun moment inainte. Si asta, pentru ca pretul acestei munci imi este prea mare si greu. Nu veniti fara sa telefonati inainte, caci nu voi deschide.

Am hotarat ca nu voi mai continua goana de a fi mereu aranjata dupa ultimul strigat al modei. Stramt, larg, inalt, jos, pana la genunchi, sau pana la glezne. M-am saturat! In special dupa ce m-am straduit de cateva ori, si pana la urma tot am aratat ca o paparuda. Gata. Eu ma eliberez. Imbrac de acum doar ceea ce vreau eu. Dupa mine, creatorii de moda sa faca ce-or vrea.
Renunt la toti pantofii care nu sunt comozi. Ma reintorc la inaltimea normala a tocurilor, la posibilitatea de a alerga atunci cand intarzii, sa dansez cand sunt fericita si sa ma misc in voie, cand ies cu treburi in oras, fara sa visez la intoarcerea mea acasa, cand ii pot scoate din picioare.
Renunt la visul burtii lipite, ca o scandura si la coapse slabe ca niste carje. Asa ceva nu se va mai intampla. Voi devia spre a manca mai mult dulce din cand in cand, voi manca hamburger la ore tarzii si, din cand in cand, ma voi rasfata cu cartofi prajiti. Apoi, voi merge la sala de sport, este pedeapsa pe care sunt pregatita sa mi-o ofer, dar nu voi mai renunta la mine, pana in strafundul sufletului. Caci nicio campanie nu ma asteapta si niciun Harap Alb nu-mi va face curte, decat pentru ca mi se cuvine.. Am crescut. M-am maturizat.
Renunt sa le mai fac pe plac tuturor, pentru ca sa gandeasca ca sunt perfecta. Caci  eu nu sunt. Sunt normala, simpatica si mereu pregatita sa ajut, dar pana la un anumit punct. Atunci cand depasesc acest nivel, ma straduiesc prea mult si dau prea mult, la sfarsit ma enervez. Ma enervez pentru ca constat ca totul este primit ca pe ceva de la sine inteles. Si atunci devin de-a dreptul insuportabila. Pacat.
De acum, eu dau doar atat cat vreau sa dau.

Renunt sa fiu mereu prezenta la nevoile oricui si la povestile sufletesti ale oricui. Mai ales pentru ca voi niciodata nu ma intrebati daca pot. De acum, eu cern cui raspund si cui nu. Lasati mesaj. Va promit sa revin. Nu o luati ca ceva personal, caci, simplu, nu pot vorbi acum. Si sunt de acord cu acest lucru, atunci cand si voi veti proceda la fel.

Renunt sa mai fiu geloasa. Nici asta nu reusesc sa o fac. Mereu vor fi altele mai aventuroase, mai rabdatoare, mai bagacioase, mai intelegatoare, care stiu sa puna granite, care stiu sa fie mai mamoase si care sa obtina mai multe succese. Insa, niciuna, copiii mei dragi, nu va va iubi mai mult precum o fac eu. Si, atunci cand trebuie, eu pot sa va aduc luna de pe cer, in plina zi, pentru voi. Insa nu pot face acest lucru in fiecare minut sau secunda. Scuze.

Renunt la obligatii. Caci obligatiile ma determina sa vreau sa fiu mereu plina de succes, sa fiu mereu perfecta, gospodina desavarsita si mereu aranjata, exacta si zambitoare tot timpul.

Pana acum nu am reusit sa fiu asa. De fapt, degeaba ma straduiesc - pana la urma sunt mereu nervoasa si 
ranchiunoasa, in special pe mine insami. Am convingerea ca daca voi face mai putine eforturi, voi reusi sa fac 
mai mult si cu totii vor avea de castigat. SI, IN SPECIAL, EU!



Rezultatele eliberarii mele:



DEJA MA SIMT MAI BINE...



Iata cateva lucruri pe care avem dreptul sa le spunem:
1.  Nu sunt disponibila
2..  Nu pot face
3.  Nu am dispozitie
4..  Nu-mi vine sa fac asta
5.  Nu



Sfatul meu este sa copiati aceasta pagina, puneti-o pe usa frigiderului, si cititi-o zilnic...



SUCCES!



Caci atunci cand sufletul zambeste, si cerul este plin de lumina.

joi, decembrie 02, 2010

Ziua în care m-am simţit frumoasă

Ziua mea (30 noiembrie) a fost toată a mea şi doar a mea. :) 
Ziua asta m-a găsit împăcată cu mine dintr-un anumit punct de vedere pentru că am ajuns la concluzia "the woman is an idiot", concluzie ce-i aparţine lui Carrie Bradshaw şi îmi permit s-o folosesc având în vedere că respectiva nu e în stare să scrie şi, în plus, pune pe altcineva să mă sune şi să-mi spună că nu e frumos ce scriu eu pe blogul meu. Probabil nu ştie să apeleze numere pe care nu le are în agendă şi trebuie să lase pe altcineva să facă asta. :)) Mărturisesc că atunci când am văzut comentariul m-am apucat şi am scris o postare mai lungă ca a lui Lorelei ;)) în care îi explicam punct cu punct cât de mult s-a înşelat în privinţa mea, cât de greşit m-a judecat şi cât de nedreptăţită m-am simţit. Dar am observat că nici măcar nu ştie să scrie (cum să faci o greşeală de genul "m-ai ţii minte"?!?) şi m-am potolit. Partea bună e că, datorită acelei concluzii, am reuşit să închei un capitol care-mi stătea pe neuroni. 
Aşa cum m-am obişnuit, pe 30 noiembrie am tras linie şi am socotit, am bifat unele vise, mi-am făcut altele, am luat hotărâri peste hotărâri (sper să le duc la capăt) şi am încercat să mă obişnuiesc cu noul meu look. :)
Ziua a început cu un cadou şi îmbrăţişări de la M. (draga mea năşică) care au mers exact acolo unde trebuiau să meargă, copiii mei mi-au bucurat inima, câteva fetiţe de la clasa a VI - a au venit şi m-au pupat, iar complimentele primite de la colege şi colegi au întregit bucuria. M-am bucurat cu fiecare telefon şi mesaj primit, cu fiecare urare şi cu fiecare pupăceală primită.
Partea cu adevărat frumoasă a fost că Bobo nu a fugit în direcţia opusă când m-a văzut :P, iar colegii lui made my day, am râs la glumele făcute de John (aşa-mi trebuie dacă nu mă uit în oglindă înainte să ies din casă) mai ceva ca atunci când am fost la Griviţa şi am ajuns la Alin acasă cu un zâmbet ce mi se întindea pe toată faţa şi se prelungea până în adâncul sufletului meu mic şi verde. 
Am vorbit cu Laura pe mess şi am râs cu poftă când am văzut postarea ei cu melodia aia pe care aveam eu coregrafie specială, iar mâţa aia cu un trandafir în lăbuţe m-a topit, i-am mulţumit lui Lorelei pentru urare şi am aşteptat cuminte să vină Alin de la muncă.
Seara am profitat de săptămâna gratuită de cont VIP oferită de cei de la Vplay  şi am urmărit un serial ce m-a fascinat în copilărie.
Ziua României am sărbătorit-o mâncând (micul-dejun a fost făcut de tatăl lui Alin, iar Alin şi-a demonstrat măiestria la prânz cu un pui pe gustul meu) şi dormind... şi dorindu-mi un asemenea răsfăţ măcar o dată pe săptămână. :) 
Şi mi-am mai dorit şi asta:


Videoclip găsit aici.