joi, decembrie 02, 2010

Ziua în care m-am simţit frumoasă

Ziua mea (30 noiembrie) a fost toată a mea şi doar a mea. :) 
Ziua asta m-a găsit împăcată cu mine dintr-un anumit punct de vedere pentru că am ajuns la concluzia "the woman is an idiot", concluzie ce-i aparţine lui Carrie Bradshaw şi îmi permit s-o folosesc având în vedere că respectiva nu e în stare să scrie şi, în plus, pune pe altcineva să mă sune şi să-mi spună că nu e frumos ce scriu eu pe blogul meu. Probabil nu ştie să apeleze numere pe care nu le are în agendă şi trebuie să lase pe altcineva să facă asta. :)) Mărturisesc că atunci când am văzut comentariul m-am apucat şi am scris o postare mai lungă ca a lui Lorelei ;)) în care îi explicam punct cu punct cât de mult s-a înşelat în privinţa mea, cât de greşit m-a judecat şi cât de nedreptăţită m-am simţit. Dar am observat că nici măcar nu ştie să scrie (cum să faci o greşeală de genul "m-ai ţii minte"?!?) şi m-am potolit. Partea bună e că, datorită acelei concluzii, am reuşit să închei un capitol care-mi stătea pe neuroni. 
Aşa cum m-am obişnuit, pe 30 noiembrie am tras linie şi am socotit, am bifat unele vise, mi-am făcut altele, am luat hotărâri peste hotărâri (sper să le duc la capăt) şi am încercat să mă obişnuiesc cu noul meu look. :)
Ziua a început cu un cadou şi îmbrăţişări de la M. (draga mea năşică) care au mers exact acolo unde trebuiau să meargă, copiii mei mi-au bucurat inima, câteva fetiţe de la clasa a VI - a au venit şi m-au pupat, iar complimentele primite de la colege şi colegi au întregit bucuria. M-am bucurat cu fiecare telefon şi mesaj primit, cu fiecare urare şi cu fiecare pupăceală primită.
Partea cu adevărat frumoasă a fost că Bobo nu a fugit în direcţia opusă când m-a văzut :P, iar colegii lui made my day, am râs la glumele făcute de John (aşa-mi trebuie dacă nu mă uit în oglindă înainte să ies din casă) mai ceva ca atunci când am fost la Griviţa şi am ajuns la Alin acasă cu un zâmbet ce mi se întindea pe toată faţa şi se prelungea până în adâncul sufletului meu mic şi verde. 
Am vorbit cu Laura pe mess şi am râs cu poftă când am văzut postarea ei cu melodia aia pe care aveam eu coregrafie specială, iar mâţa aia cu un trandafir în lăbuţe m-a topit, i-am mulţumit lui Lorelei pentru urare şi am aşteptat cuminte să vină Alin de la muncă.
Seara am profitat de săptămâna gratuită de cont VIP oferită de cei de la Vplay  şi am urmărit un serial ce m-a fascinat în copilărie.
Ziua României am sărbătorit-o mâncând (micul-dejun a fost făcut de tatăl lui Alin, iar Alin şi-a demonstrat măiestria la prânz cu un pui pe gustul meu) şi dormind... şi dorindu-mi un asemenea răsfăţ măcar o dată pe săptămână. :) 
Şi mi-am mai dorit şi asta:


Videoclip găsit aici.

6 comentarii:

  1. Ma bucur ca te-ai simtit bine de ziua ta! Ma bucur ca iti amintesti de coregrafie si ca iti plac pisicile...vrand-nevrand, cei dragi mie trebuie sa iubeasca mâţele (nu ştiu de ce!!!)Poate ne vedem in week-end sa mai povestim!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce titlu ai ales! Eu nu ma simt frumoasa prea des, nici macar de ziua mea!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur pentru tine. Stiu cum e (la mine, de ziua de nastere e asa) si te inteleg perfect.

    RăspundețiȘtergere
  4. Blue, de când tot aştept o sincronizare, dar nu ştiu dacă o să ajung în Galaţi week-end-ul ăsta...
    Cât despre titlu, nu mi se întâmplă prea des să mă simt frumoasă, dar mă bucur că mi s-a întâmplat marţi. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Lorelei, mă bucur că te bucuri şi că înţelegi. ;)) Mulţumesc. :*

    RăspundețiȘtergere

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.