luni, ianuarie 03, 2011

Realizări :))

În sfârşit, a revenit totul la normal! :) Nu e un secret că, anul ăsta, sărbătorile mi-au stat în gât, dar nu a fost chiar aşa cum credeam eu. :P 
Printre seriale şi cărţi [am reuşit să învăţ de la un serial ca Lie to me - abia aştept să citesc şi cartea -, să râd cu lacrimi la Two and a half men şi citesc dintr-o carte pe care aş trece-o, prin lege, la lecturi obligatorii. ;))] am realizat (cu uimire) că încă mai ştiu să mă bucur. :)
Am descoperit că ştiu să mă bucur de un ceas primit cadou, de reacţia ta atunci când ai primit cadoul de la mine (eu şi Alin am făcut schimb de cadouri cu o săptămână înainte de Crăciun şi a fost o idee mai bună decât mă aşteptam), de cadoul de la Moş Crăciun din Spain (oja e superbă :P), de timpul petrecut cu Laura şi Dan, de bluziţa de la mama Andreei, de vocea colegei-prietene, de telefonul primit "provizoriu", de Morris atunci când vine şi se aşază pe mine ca să-l mângâi, de noi doi atunci când reuşim să fim noi.




(Morris)




Later edit: Mi-am amintit de melodia asta în timp ce îmi făceam planuri pentru vacanţa de la sfârşitul semestrului. ;))

8 comentarii:

  1. Morris e mortal ... La multi ani! Sa-ti fie bine in anul asta nou...

    RăspundețiȘtergere
  2. Liz, Morris e cel mai şmecher motan din lume. :)
    Mulţumesc, la mulţi ani şi ţie şi să ai parte de un an plin de linişte şi siguranţă. ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur ca te-ai distrat...in cele din urma. Moris e deosebit. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, Blue, m-a ajutat mult Morris. :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Tu il ai pe Moris, eu pe Micky! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. De fapt, Alin îl are pe Morris. ;))

    RăspundețiȘtergere
  7. e...pai, de fapt, Micky e al vecinei!

    RăspundețiȘtergere

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.