sâmbătă, februarie 26, 2011

Ai lăv iu

Ziceam cu o leapşă sau două în urmă că sunt unică, dar nimeni nu e de neînlocuit. Între timp, am aflat că din punctul de vedere a lu' cineva sunt de neînlocuit. Nu pot descrie senzaţia avută la auzul cuvintelor respective, dar cert e că am reuşit să stric momentul şi aş cam vrea să mă revanşez, chiar dacă, probabil acel cineva va citi rândurile astea peste vreo cinci luni (şi, poate, nici atunci) şi o să mă întrebe cum am reuşit eu să stric momentul, că de obicei e cam invers. :)) Anul ăsta nu am mai reuşit să încheg nici măcar două rânduri siropoase pentru 18 - nu că ar fi fost musai, dar face parte din "tradiţie", aşa că o să încerc acum, să văd dacă îmi iese ceva, aici şi nu de pe mailul propriu şi personal.
În ziua în care ţi-ai făcut cont pe facebook, m-ai sunat să-mi spui că m-ai trecut la relationship status şi că aş face bine să te confirm şi apoi mi-ai întrebat dacă ai nimerit anul la data aniversării. Am zâmbit gândindu-mă la începuturi şi la cât de mult am crescut împreună şi, o dată cu noi, sentimentele noastre. Mi-am amintit cât de antipatic îmi erai la început, cum încercam să stau cât mai departe de tine şi cât de sceptică eram atunci când colegul tău de bancă din liceu îmi spunea ce tip de treabă eşti. Totul până la revelionul ăla de la Sabin (nici acu' nu ştiu dacă e Lieşti sau Iveşti) când am dansat împreună şi am văzut câtă grijă ai avut de acel coleg care s-a îmbătat atât de tare că a dormit cu capul pe subwoofer în timp ce muzica era la maxim. :))
Atunci am văzut (sau m-ai lăsat să văd) şi altă latură a ta şi mi-a plăcut ce am văzut, atât de tare că am început să ignor orice altceva şi am lăsat ca relaţia noastră să se dezvolte firesc, deşi nu mi-ar fi plăcut să rămân cu frica mea. :) Ai avut răbdare să mă cunoşti, să mă asculţi, să mă aştepţi...
Mulţi spun că o relaţie la distanţă nu e o relaţie cu adevărat, dar cel mai probabil ei nu au avut niciodată discuţii interminabile în miez de noapte, îmbrăţisări lungi la fiecare revedere, nopţi albe şi ştii tu mai bine cum, lupte greco-romane în dimineţi prelungite, nu ştiu să gătească lapte cu cereale aşa ca tine şi nu ştiu cum e să simţi că totul e firesc, fără constrângeri şi "trebuie", doar cu libertatea de a face ce vrei, chiar dacă tu ai mers până la Bucureşti ca să poţi să bei ceva. :))
Şi dacă nu-ţi spun unele chestii e pentru că îmi place să cred că dacă le gândesc eu le ştii şi tu, uitând că nu poţi să-mi citeşti chiar toate gândurile. Am pus aici doar o parte din ele pentru a ne reaminti cum şi, mai ales, de ce... 


(Melodie descoperită sub tiara Împărătesei.)

3 comentarii:

  1. In primul rand, sa ai o primavara frumoasa! Sa fii vesela si parfumata ca o floare...


    Eu sunt...ok. Am avut o zi plina de aventuri. O sa-ti povestesc cand ne intalnim. Astept sa vina caldura...

    RăspundețiȘtergere
  2. Azi femeile conduc lumea, sunt centrul pământului. Azi femeile sunt mai frumoase decât ieri. Şi asta se repetă în fiecare zi. La fel vom zice şi mâine şi peste mulţi ani la fel.
    Să zâmbeşti mereu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulţumesc frumos, Costin. Bine-ai venit aici!

    RăspundețiȘtergere

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.