vineri, februarie 04, 2011

Leapşă de la Laura

Laura s-a gândit că dacă tot am făcut leapşa de la Radu, aş putea să fac una şi de la ea. :)
Uite ce-a ieşit:

1. Care este cheia fericirii tale? Ce te face să zâmbeşti în fiecare zi?
Depinde de zi. Azi a fost asta:







2. Care este modelul tău în viaţă?
Ştiu câţiva oameni pe care i-aş numi modele, oameni ca Mihaela, Angela, dl şi dna Ivlampie, dl Rotaru, dl Androne, mama Anei, Lorelei. Am învăţat câte ceva de la fiecare dintre cei enumeraţi.
3. Crezi că ai pe cine să te bazezi când dai de greu?
Da, ştiu că sunt oameni la care pot apela oricând.
4. Titlul melodiei preferate este?
5. Păstrezi ceva ca amintire de la o persoană dragă?
Un borcan cu scoici aduse de Laura de la mare, "Viaţa pe un peron" primită cadou de la Angela, girafa şi magnetul prieten de la Ana. 
6. Două lucruri pe care le ai mereu la tine?
Inelul primit la miezul nopţii când am împlinit 22 de ani şi poşeta.
7. Ce înseamnă ura pentru tine?
O formă de afecţiune.
8. Crezi că dincolo de moarte există viaţă?
Contează?
9. Poţi uita repede problemele? Poţi uita durerile din trecut?
Depinde de probleme, depinde de durere. În general, durează până mă împac cu durerile/schimbările din viaţa mea.
10. Cea mai mare realizare de până acum?
Nu-mi vine nimic în minte, în momentul ăsta. Revin peste câţiva ani. 

12 comentarii:

  1. Vad ca si tu l-ai nominalizat pe Maestru! Mi-e dor si de doamna Ivlampie si de dl Androne. Sunt niste oameni minunati. Datorita lor, nu regret ca am urmat aceasta Facultate.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai ai scoicile?! Si mama care credea ca e total inestetic sa asezi niste scoici intr-un borcan?! :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Bineînţeles că mai am scoicile, şi suportul pentru lumânare verzic, şi maimuţoiul roz care cântă, şi mapa aia verde, şi toate cadourile primite de la tine şi de la fete de-a lungul anilor de cămin. :)

    Maestrul rămâne Maestru, iar faptul că am avut norocul de a-l avea profesor rămâne unul dintre puţinele plusuri ale facultăţii absolvite de noi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand ii vizitam?!

    By the way, ai reusit sa le cumperi cartile?! Eu as vrea week-end-ul viitor sa merg la biblio. sa cumpar cartea doamnei Ivlampie. Sper sa o gasesc!!!

    Tare...testu' culorilor!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu ştiu dacă aş putea să merg şi să dau ochii cu soţii Ivlampie.
    Nu am reuşit să le cumpăr cărţile, poate după ce primesc mărirea mult trâmbiţată, o să îmi permit un drum la bibliotecă. :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Dumnezeule mare! Eu cam sufar de mania grandorii, si imi place adulatia (stiu ca nu e cazul aici, te rog sa ma crezi) si mi le doresc, dar cand ma-ntalnesc cu asa ceva (ce spusesi tu despre mine) ma apuca, si anume, cu vertij. Ca imi dau seama ce responsabilitate inseamna asta... Brrrr....
    O sa pun o postare nou, ca m-ai convins -o aveam deja in minte-, care sa nu semene cu cele anterioare. Sper ca nu te-am dezamagit, cu toata babilonia ce fuse la mine pe blog....

    RăspundețiȘtergere
  7. Lorelei, dacă mai era nevoie s-o spun, nu m-ai dezamăgit că doar am experimentat și ''babilonie pe blog'' chiar zilele trecute. Ce-i drept, diferită de a ta, dar tot pe-acolo.
    I meant what I said când ți-am mulțumit că ți-ai făcut blog. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Ma bucur sincer. Exact asta e una din... ideile directoare ale... blogului. Eu inteleg anumite lucruri pe masura ce le scriu, mi se lamuresc mie insami. Daca si altii beneficiaza din asta, inseamna ca da, am reusit ceea ce mi-am propus.
    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  9. :)) Marirea salariului e nesemnificativa. Crede-ma! :))) E o marire...mica! :)))

    Cartea doamnei se numeste "Totalitarism si victimizare". Imi pare rau ca nu am cumparat-o pana acum, dar in week-end...gata...imi fac un cadou. Am zis...am zis!

    RăspundețiȘtergere
  10. Şi cartea domnului se numeşte "Omul tranziţiei", nu?

    RăspundețiȘtergere
  11. Pfoaaaiii mama...cate lepse ti-am trimis!

    RăspundețiȘtergere

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.