miercuri, martie 30, 2011

Tare-s mic şi...

Zi în care tot ce îmi doresc e să fie deja mâine.
Printre idiotul care m-a înjurat ieri pentru că nu-şi poate parca maşina pe trotuar pentru că aveam eu nesimţirea să aştept maxi-taxi, oameni care mă tratează ca pe ultimul nimic pentru că am tupeul să respir, o lume în care îmi doresc să ajung acasă ca să pot să plâng fără să mă vadă nimeni, mă văd nevoită să vreau un concediu permanent într-o lume civilizată, o lume în care să pot merge liniştită pe stradă, o lume în care bunul simţ nu e considerat un moft desuet, o lume în care emigrarea să nu devină singura soluţie pentru o viaţă decentă, o lume în care să nu simt că mă sufoc.
Îmi doresc zile liniştite şi rutină uluitoare care să-mi amintească că trăiesc, nu doar supravieţuiesc. Dar nu o să primesc foarte curând aşa ceva, din contră, mă aşteaptă două săptămâni cu nervi întinşi la maximum, cu stres în... coaste şi cu dorinţa de câştiga la loto. Drept pentru care ascult Paraziţii pentru că simt nevoia să înjur, să sparg farfurii, căni şi castroane, să dau pumni şi picioare şi să uit de oameni  idioţi.
Un om drag mă întreba aseară, la telefon, ce mai fac... Aş fi vrut să răspund aşa:

6 comentarii:

  1. E doar un moment prost din viata ta! Sunt sigura ca vei mai gasi ceva resurse pt a merge mai departe!

    RăspundețiȘtergere
  2. Asculta "Azi,nu", de la Grasu XXL.
    Zic si eu...
    Daca ieri s-a lasat cu "Paraziti"

    RăspundețiȘtergere
  3. Lorelei, mulţumesc pentru sugestie. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Cu tupeu inainte...MARS! Vorba mea... :))) Sunt bine, stai linistita. Trebuie sa fiu bine...

    RăspundețiȘtergere

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.