luni, iunie 27, 2011

Minunea de trei zile

A fost Tulcea, pentru trei zile de poveste, creștere spirituală (știu că pare mult spus, dar trebuia să fiți acolo ca să vedeți și să simțiți) și întâlnire cu oameni deosebiți. 
Totul a început cu plecarea de vineri, la ora 8:35 eram deja sosită la locul de întâlnire și gata de plecare. Drumul a fost lung și obositor, dar nimic nu a mai contat în momentul în care am văzut camerele. La naiba, era hotel de patru stele, cu tot ce presupunea chestia asta. Cum vine asta să ai telefon în baie? Mai fusesem eu la hoteluri în care lumina se aprindea numai pe bază de cartelă, dar asta mi  s-a părut foarte tare!



Iar priveliștea de la fereastra camerei arăta cam așa:


A urmat apoi prânzul (servirea a fost ireproșabilă), după care am făcut cunoștință cu cel care ne-a fost formator pentru trei zile, deși om drag descrie mai bine modul în care l-am perceput eu. Trebuie să spun că Franco Delpini e un italian de vreo 60 de ani, pensionar, care a fost profesor și mai apoi director, are o soție, Giovana și trei copii, un nepoțel și alți doi pe drum. 
Lăsând la o parte că modul în care a ținut cursurile mi-a amintit de cursurile din facultate cu domnii Tofan și Ivlampie, felul lui de a fi, modul în care credea din tot sufletul în fiecare cuvânt pe care îl rostea, exemplele personale oferite - pozitive și nu numai -, au fost prilej de reflecție și îmbogățire. A îmbinat arta (literatură, pictură, muzică și film) cu partea teoretică și cu exemplele de care aminteam pentru a ne oferi o imagine de ansamblu a ceea ce încerca el să spună, ca noi să înțelegem mai bine motivul pentru care ne aflam noi acolo.
După cină, a urmat vizionarea filmului ”Freedom writers”, film de care eu nu auzisem, dar care m-a impresionat până la lacrimi de câteva ori, au fost unele scene atât de intense și pătrunzătoare, încât nu am mai avut niciun control asupra lacrimilor. Ziua s-a încheiat, o dată cu filmul, undeva aproape de miezul nopții.
Cu colega de cameră:

În prima noapte nu am putut dormi, până pe la trei am stat cu colega la povești, împărtășindu-ne diverse lucrururi personale. Se poate înțelege cu ușurință că a doua zi eram un fel de zombi și trebuie precizat că aveam cursuri de dimineață până seara târziu. Din fericire, au fost unele modificări de program și așa se face că ziua s-a încheiat pe la ora 20:00, după ce am văzut ”Sister Act 2” și am mâncat. Moment în care am făcut poza asta, de la fereastra restaurantului în care luam cina:

În a treia zi, cursul a fost ținut pe un vapor. A fost extraordinar!  S-a mai întâmplat să-l neglijăm pe Franco datorită peisajelor, dar sperăm că nu s-a supărat prea tare.
Cu colegii de la Școala Frumușița și Franco:
Motivele pentru care Franco a fost neglijat:



După o asemenea experiență, a urmat prânzul și plecarea. Drumul înapoi, ca de obicei, mi s-a părut că a durat mai puțin și, înainte să se termine ”The Proposal”, am și ajuns la Bac. Alin m-a așteptat pe partea cealaltă cu haine potrivite vremii și cu alte chestii trebuincioase excursii care începe mâine, chestii pe care le-am lăsat colegei. Trebuie spus că mulțumirile pentru unele poze se îndreaptă către Anița, una dintre colege.
Ziua de ieri s-a încheiat lângă Alin, cu un pahar de vin roșu undeva după miezul nopții.

4 comentarii:

  1. Vad ca a fost tare distractiv. Ultimul nostru curs a fost, cel putin, un chin. :))) Cat despre Tulcea cu tot ce presupune ea - ma abtin!

    RăspundețiȘtergere
  2. Distractie placuta la Moeciu! E f. f. f. frumos acolo!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Când vor cei de la Electrica. :)

    RăspundețiȘtergere

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.