vineri, iulie 29, 2011

Mixed

Miercuri a fost cam aşa:
- ziua lui Vlăduţ (nu ştiu de ce, dar la numărul lui nenea-tatăl-lui-Vlăduţ nu poţi să comanzi pizza);
- plecare bruscă şi neaşteptată la Galaţi, dar am reuşit, totuşi, să mă îmbrac în rochie şi să port cerceii primiţi cadou de ziua mea, chiar ăia de la care a pornit cearta, pardon, discuţiile cu voce tare şi plecarea mea;
- festival de film în aer liber unde am revăzut Inception (am aflat că Grădina Publică nu-i locul potrivit să vezi sau să revezi un film şi, oricum, Shutter Island îţi pune creierul pe moaţe mult mai mult decât o face Inception);
- am aflat că Anei nu i-a plăcut filmul şi nu ne-am văzut în Grădină, dar ne vedem la Vunk şi Holograf şi chiar şi după ;))
- nu am reuşit să smulg o îmbrăţişare de la Liz, dar o să mă străduiesc mai tare data viitoare :)

 (Eu şi Vlăduţ, anul trecut)

În altă ordine de idei, o bună prietenă de-a mea m-a întrebat zilele astea ce am învăţat din experienţa prin care trec de prin luna mai încoace. Aşa e ea: crede ca orice experienţă e prilej şi motiv de creştere şi îmbogăţire, dacă ştii să priveşti din unghiul potrivit. Promit să te sun şi să-ţi povestesc şi dacă nu răspunzi, de data asta chiar o să scriu aici şi n-am să mai şterg. :P

vineri, iulie 22, 2011

Alive

"Nu mânca mult", îmi spunea Alin ieri, de-abia venit de la muncă. "Mergem în Brăila, la KFC, să mâncăm cu Aura şi Laurenţiu". Mă uit ciudat la el, îi dau unul dintre cele două sendvişuri pe care le aveam în farfurie şi mă pregătesc de plecare.
A durat mai mult decât mă aşteptam, dar am ajuns şi la KFC, chiar dacă asta n-a fost pe placul altcuiva. :) Am mâncat, am admirat luminile schimbătoare (asta după ce ne-am săturat şi am început să ne uităm şi în jur) şi am stabilit ca eu şi Alin să ajungem la Luci, să-i ducem şi lui nişte aripioare.
Aproape de ieşirea din Brăila, Aura îi spune lui Laurenţiu să mergem la mare, Laurenţiu nu stă pe gânduri şi întoarce maşina. Am luat bacul de la Brăila şi în două ore şi jumătate eram deja în Constanţa. În timpul ăsta am ascultat "Vino să visăm sub apă" şi "Omul plajei", m-am uitat la stele şi m-am bucurat de tot ce se întâmpla în acel moment.
Ne-a luat tot cam două ore şi jumătate să ajungem la Costineşti :)) şi acolo am mers şi am prezentat omagiile noastre plajei, mării şi am făcut poze pentru scepticii care nu au crezut că eram la mare.
Am băut o "locociată" caldă, cum ar spune Răzvan, la o terasă şi ne-am îndreptat spre Galaţi. Nu de alta, dar Aura (crezi?), Alin şi Laurenţiu trebuiau să ajungă la muncă, iar eu aveam un interviu la ora 9. Aşa se face că am oprit la un moment dat şi am tras un pui de somn în maşină, pe marginea drumului. Am reluat călătoria spre casă după câteva ore de somn şi pe la 6:30 eram deja la Alin în casă obosiţi, dornici de 10 ore de somn şi un pic mai fericiţi.

(În parcare, la Carrefour)

P.S. Andy, nu ai voie să povesteşti tot ce ai citit mai sus. :)

vineri, iulie 01, 2011

Moeciu 2011

Am scris titlul aşa pentru că sper că voi mai vizita zona respectivă, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat. De data asta, voi lăsa pozele să povestească experienţa asta, cu precizarea că n-am mai avut de mult o prietenă cu care să să mă ţin de mână în timp ce ne plimbăm şi că mai sunt oameni, ca "domnul inspector" care reţin cum îmi place carnea la grătar şi îmi şi pregătesc după preferinţe. :)