joi, octombrie 20, 2011

Wishful thinking

Azi mi-am dorit o vacanță cât mai departe... mi-am dorit o vișinată turnată de Lau în timp ce eu și Ana povestim și râdem de toate tâmpeniile... mi-am dorit să ne ținem de mână și să mă văd prin ochii tăi (ai mei sunt prea încețoșați în ultima vreme)... mi-am dorit să fiu lângă oameni pe care îi admir și de care mi-e dor... mi-am dorit să mă trezesc într-o lume în care ultimele luni să fi fost doar un vis urât... mi-am dorit să râd...

Pauza a luat sfârșit... mă întorc la ce am de făcut.


Later edit: Mi-a spus Blogger că ăsta e postul cu numărul 200. Poate o să fiu mai inspirată la cel cu numărul 300.

sâmbătă, octombrie 15, 2011

Busy day :)

Ziua de ieri a fost una lungă, aglomerată și foarte bine-venită dar, cu toate astea, nu-mi găsesc cuvintele care să cuprindă starea pe care am avut-o ieri, stare care a fost de bine având în vedere însemnătatea zilei. 
Am reușit să vorbesc cu prietena-colegă care m-a uns pe suflet atunci când m-a sunat pe mine ca să împărtășească o bucurie. Am făcut mici cumpărături necesare, mi-am ridicat cardul de la bancă, am pus la punct câteva treburi pe care le lăsasem neterminate, am primit ''vigoare'' de la un prieten care mi-e din ce în ce mai drag, am asistat la încărcare și descărcare de BCA-uri, am primit o sticlă de suc doar pentru mine de la cineva care a înțeles că nu vroiam să las mașina nesupravegheată și m-a surprins tare plăcut gestul lui. Little things counts a lot.
Seara a venit ca o gură de aer mult așteptată și m-am bucurat cu oameni deosebiți de KFC și de mușchetari 3D, cu toate că mie îmi plac filmele care respectă cartea și nu o iau pe câmpii, dar talentul actorilor și efectele speciale au compensat toate nemulțumirile mele.
Mi s-a confirmat, nici nu mai știu a câta oară, că sunt un om norocos.

Thank you for being you, my #1.

duminică, octombrie 09, 2011

Sunday morning

Am descoperit la Bucureşti că nu mai am emoţii, eu cea mai emotivă şi mai temătoare, am devenit împrăştiată şi uitucă, eu care mă lăudam cu memoria mea de elefant şi cu faptul că eram mai organizată ca un planner, am început să plâng din orice şi cea mai neînsemnată întâmplare îmi aminteşte de tata, şi constat că mi-e din ce în ce mai greu să respir...
Cu toate astea, nu mai vreau să fiu întrebată cum mă simt, nu mai vreau să aud păreri de rău şi sincere condoleanţe, nu mai vreau să fiu cocoloşită şi îmbrăţişată, nu mai vreau să mi se spună să fiu puternică, nu mai vreau să aud ce om bun era tata, nu mai vreau să-i văd hainele împrăştiate pe patul meu, nu mai vreau să aud povestindu-se ce s-a întâmplat în ultimele lui clipe de viaţă - eram acolo, îl ţineam de mână şi n-o să uit niciodată, nu mai vreau să fiu întrebată dacă mi-e bine, nu mai vreau să fiu privită cu milă.
Vreau, în schimb, să-mi cunosc verişoara care s-a născut de curând, vreau să folosesc cea mai frumoasă imprimantă - cadou pentru mine de Crăciun, de Paşti şi de Anul nou, vreau să fiu lăsată să-mi revin în ritmul meu, vreau să am timp să recitesc cărţile cumpărate de Alin din Real, vreau să plec într-o vacanţă, vreau să nu mai plâng în maxi-taxi, vreau...

miercuri, octombrie 05, 2011

I'm back!


M-am întors de vreo câteva zile, dar abia acum am reușit să scriu despre experiența de săptămâna trecută.
A fost Bucureşti pentru 6 zile în care m-am simțit în elementul meu. Am învățat lucruri noi, mi s-au recunoscut calitățile (formatoarea îmi spunea fata deșteaptă de la Frumușița), mi s-a atras atenția asupra defectelor pe un ton care m-a încântat, am avut parte de clipe deosebite și am reușit să văd colecția de cărți a Dorei.
A fost o experiență care m-a îmbogățit așa cum nici nu speram să se întâmple și am adăugat în lista de contacte oameni la care mă gândesc cu zâmbetul pe buze. De fapt, am fost mai mereu cu zâmbetul pe buze pentru că timpul petrecut în sala aia de conferințe a însemnat acumulare, creștere, a însemnat un prilej să demonstrez că sunt un om ”care poate” :)) și - mai presus de toate - am reușit să-mi țin mintea ocupată cu orice altceva și nu cu motivul pentru care port coronița aia pe cap.

Îi mulțumesc Dianei pentru poze. :)