sâmbătă, februarie 04, 2012

4.02.2012

Astăzi e ziua mondială a cancerului. Am aflat despre asta acum două zile, citind aici. Denumirea mi se pare un pic neinspirată. În mintea mea, suna mai bine „Ziua mondială împotriva cancerului”, dar e bine că se încearcă, totuși, un soi de conștientizare despre pericolul reprezentat de această boală.
Din nefericire, știu cum se manifestă pentru că l-am văzut pe tata cum s-a chinuit cu cancerul. Pe 26 mai am aflat că are cancer. Pe 27 iunie, eu am fost cea care i-a spus că are cancer, eram doar eu și el, singuri în casă și cu vocea tremurândă încercând să nu plâng i-am vorbit despre cancer, despre stadiul în care spunea biopsia că este, despre „soluții” și l-am lăsat să aleagă ce a crezut el că i se potrivește. În ziua aia, am realizat ce om puternic este tata și am văzut cu câtă demnitate și-a asumat diagnosticul. E la fel de adevărat că în câteva luni, boala i-a luat puterea, demnitatea și, în cele din urmă, viața. 
N-a fost ușor. Nici acum nu este. Nu cred că va fi vreodată ușor.

2 comentarii:

  1. nu am crezut ca o sa retraiesc vreodata acele momente dar citind ce ai scris m_ai sus ai reusit sa imi retrezesti amintiri dureroase!cred ca te inteleg cel m_ai bine ai dreptate nu va fi usor niciodata

    RăspundețiȘtergere
  2. Georgiana, îmi pare rău, nu am vrut să trezesc amintiri dureroase. Și cred că mă înțelegi în aceeași măsură în care te înțeleg și eu.

    RăspundețiȘtergere

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.