duminică, iulie 29, 2012

„... ia-mă de mână...”


O melodie care e pe repeat de câteva ore, prietenii la care am sunat pentru ajutor, prietenii care au venit azi să mă ajute, prietena contrariată că nu am sunat-o să-i cer ajutorul, prietena care mă vrea domnișoară de onoare la nunta ei, prietena la care se aude „Gândacul” atunci când mă sună, prietena care respiră în și prin cuburi, bucuria copiilor atunci când m-au văzut, degetul umflat, adulții și copiii cu care am stat săptămâna asta (n-am mai avut colege de cameră de când stăteam în cămin), privirea lui Alin atunci când sunt îmbrăcată în rochia mov, poza la care a dat Alin like, faptul că am uitat cum să vorbim la telefon de când locuim împreună, dorul strâns săptămâna asta... Toate astea - piese dintr-un puzzle, un puzzle un pic mai vesel și mai încrezător în viitor și puterea lui de a se îmbogăți cu fiecare piesă care se adaugă...
În ultima vreme doar „schițez”, nu reușesc să mai elaborez, poate și pentru că nu reușesc să mai cuprind în cuvinte cât a însemnat fiecare moment în parte, dar vreau, în același timp, să-l imortalizez într-un fel...

*Gânduri scrise undeva după miezul nopții pentru că nu am somn când tu nu ești aici...

4 comentarii:

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.