vineri, septembrie 14, 2012

Azi

Azi se împlinește un an, iar întrebările sunt și acum fără niciun răspuns, cu toate că încă mi le mai adresez când am răgaz să-mi amintesc ultima strângere de mână. De azi, o prietenă aproape sufletului meu, va comemora același eveniment. 
Nu am avut cuvinte de consolare, doar uimirea provocată de coincidența asta năucitoare și visul care m-a pregătit pentru vestea asta. Nu am reușit să leg vreo propoziție coerentă, nu am crezut că durerea mai poate avea aceeași intensitate, nu m-am așteptat ca amintirile să iasă la suprafață cu un asemenea impact și nu mi-a plăcut despre mine că nu am atins acel nivel de maturitate emoțională care să mă împiedice să plâng atunci când vorbesc despre ziua aia.
Nu-mi place despre mine că azi am vrut să fug de toată lumea, să mă ascund într-un colț și să aștept să treacă azi în condițiile în care ziua asta îmi amintește cât de prețioasă și scurtă e viața și că ar trebui să cresc intensitatea fiecărei zile, să nu mai uit de oameni dragi și să nu mai las pe mâine sau pe săptămâna viitoare ce ar trebui să fac azi. 
Azi se împlinește un an și pentru că vreau și amintiri frumoase pentru data asta, am să printez pozele făcute azi și o să mi le lipesc în frunte sau măcar în oglinda în care mă privesc în fiecare dimineață.







Un comentariu:

  1. Buna,imi place cum scrii ,iti urmaresc blogul de acum inainte.Daca vrei urmareste-ma si tu.Numai de bine!Angela

    RăspundețiȘtergere

Nu-mi plac comentariile anonime. Dacă tot ai o părere, te rog să ţi-o asumi.