duminică, octombrie 28, 2012

Zi cu revelații


E una din zilele alea în care mă lovesc brusc revelațiile, iar una dintre ele e că nu am avut niciodată nevoie de iertarea ta, ci de a mea. Eu sunt cea care trebuie să învețe să gestioneze situațiile în care nu sunt la înălțimea propriilor standarde. Eu sunt cea care trebuie să conștientizeze că oamenii mai și greșesc și că e normal să fie așa. Important e să înveți ceva din „buba” aia, eventual să nu o mai repeți și, de ce nu, să nu mai fii așa de exigentă cu tine însăți. Și apoi să pui în practică revelațiile astea care mai ușurează durerile de cap și mustrările de conștiință.
Azi am realizat că atunci când muncești pentru împlinirea unui vis, nu ai voie să te plângi de exprimarea de lemn din care nu înțelegi nimic, de durerile de spate din cauza statului prea mult pe scaun sau de durerile degetelor care înțepenesc când ții pixul în mână mai mult decât o făceai atunci când erai prezentă la cursuri în facultate.
Azi a fost una din zilele în care m-am simțit norocoasă că mă lași să te întrerup din activitate ca să îmi explici ce vor ăștia de la mine și cum vine treaba cu „în sensul acelor de ceasornic” și „invers acelor de ceasornic”. :)
Azi, Angela mi-a postat pe timeline, poza pe care a făcut-o acum două săptămâni, când ne-am întâlnit în Real, și mi-a amintit de ziua aia în care am avut parte de o altfel de fericire.
Azi, eu și Alin, am avut parte de încă o aniversare, de care o să-mi amintesc doar eu, bineînțeles. :)
Azi am fost fericită, dar nu într-atât încât să uit că fericirea asta mi se trage, probabil, de la faptul că sunt un om norocos.

sâmbătă, octombrie 13, 2012

Note to self


Azi am avut o dimineață în care am fost înconjurată de copii. Un băiețel de 4 ani mi-a făcut, din plastilină, sistemul nostru solar și a așezat planetele în ordinea în care sunt ele de la Soare. Plus că, pentru Marte, a modelat și sateliții: Phobos și Deimos (a trebuit acum să le caut denumirea pe net că nu-mi mai aminteam). Și asta nu e tot: a folosit pentru fiecare planetă culoarea ei, aia care se vede din spațiu că le-a văzut el de mai multe ori pe laptop. Îl priveam fascinată în timp ce tatăl lui îmi spunea că i-a disperat acasă cu pasiunea lui, dar mi-a plăcut că i-a cumpărat un set de plastilină ca să facă și acasă planetele.
Când mă gândesc la cât de mult m-am gândit toată săptămâna la ce aveam de făcut azi dimineață și cât de bine a fost totul, cât de mult mi-a plăcut, și cât de obositor a fost... acum, că știu cum e, mai vreau!
Ca și la actualul meu loc de muncă, e atât de obositor și atât de epuizant, dar îmi place atât de mult! Voi încerca să nu uit asta, data viitoare când o să plec obosită de la serviciu.

miercuri, octombrie 03, 2012

Dor

Mi-e dor de un prieten - băiat :) în aceeași măsură în care mi-e dor de prietenele cu care nici la telefon nu reușesc să mă mai întâlnesc. Duminică, dansând cu un om drag, mi-am dat seama cât îmi lipsește un tip, o perspectivă masculină, alta decât cea a lui Alin - oricât de mult o prețuiesc și o caut.