duminică, martie 31, 2013

Comeback

Îmi pare rău, nu pot să spun că examinatorul a fost o jigodie, nu pot să spun că eu am condus perfect și el m-a picat doar pentru că nu i-am dat șpagă, pentru că sunt femeie, pentru că am ochii verzi, pentru că aveam fes și ar mai fi... Omul ăla a fost mai înțelegător și mai răbdător decât a fost instructorul meu pe durata întregii școlii. Și-a luat din timpul lui să-mi explice unde și de ce greșesc și, ce-i mai important, mi-a explicat ce trebuie să fac pentru a-mi îndrepta greșelile.
Îmi pare rău că nu reacționez bine la încurajări și vorbe de duh. Știu că oamenii ăia dragi au încercat să-mi fie alături cum au știut ei mai bine, dar mie nu-mi fac bine încurajările. Prefer un emoticon :( primit într-un mesaj, prefer oamenii care știu să facă haz de necaz și mă ajută să râd de toată tărășenia (cacofonia e intenționată, deși mie îmi place să cred că e aliterație :P), ador oamenii care știu ce să spună ca eu să nu mă pot opri din râs tocmai atunci când îmi vine să plâng. 
Îmi pare rău că nu am fost mai stăpână pe mine, că nu am știut să-mi gestionez emoțiile și să mă controlez, că sunt prea emotivă și sensibilă, că stau îmbufnată toată ziua atunci când ceva nu iese cum vreau, dar nu am știut niciodată să fiu altfel decât exigentă cu mine însămi și doar n-o să încep acum să mă schimb. :) 
Îmi pare rău că am pierdut o zi întreagă stând îmbufnată și fără chef, că am uitat că au fost situații mult mai grave și dificile în care mi-am păstrat cumpătul și am fost mai curajoasă, că sunt motive mult mai importante pentru care să plâng, dar încă nu am învățat să reacționez altfel.
Și pentru că sunt și lucruri pentru care am uitat să fiu recunoscătoare: mulțumesc pentru zumba (sper că te recunoști că dacă nu îmi povesteai tu n-aș fi aflat niciodată), mulțumesc pentru prăjitura aia făcută în casă așa cum numai tu știi să o faci, mulțumesc colegelor în preajma cărora nu pot să fac altceva decât să râd cu gura până la urechi, mulțumesc colegei mele de cameră, an și specializare pentru răbdare atunci și acum... 
- Iubitule, zi-mi ceva ca să mă simt femeie.
- Nu știi să parchezi. 

P.S. „Până și câinele are blog, tu când ai de gând să mai scrii pe-al tău?” Mulțumesc pentru impuls.