sâmbătă, februarie 14, 2015

Grey :)

Nu scriu eu despre subiecte de actualitate, dar trebuie să recunosc că în săptămâna ce a trecut am dat și eu Anatomia lui Grey pe cele 50 de umbre ale domnului Grey... cartea. Și a fost o trilogie pe care am citit-o cam în 4 zile (avantajul concediului și al faptului că a avut cine să gătească și să facă un pic de curățenie) tocmai pentru că e o carte ușoară, scrisă bine, fără să aibă pretenția unei candidaturi la Premiul Nobel sau a unei distincții pentru originalitate.
Am văzut multe recenzii, să le spun negative, pe seama filmului de la oameni care n-au citit cărțile și care se plângeau de clișee* și de lipsa unei scene cu sex oral. Serios? Numai prin asta și îmi dau seama ca n-ai citit cartea/trilogia. Eu încă nu am văzut filmul, dar dacă au tras draperia peste scenele de sex și sado-masochism, ar fi o ipocrizie fără margini, mai ales din partea autoarei care este și unul dintre producători. Dar, pe de altă parte, dacă te duci la film în speranța că o să vizionezi  un film porno, the joke is on you!
Știu că e o carte e plină de clișee, dar eu n-am citit-o în speranța că îmi va răspunde la marile întrebări ale vieții sau că îmi va oferi idei pentru viața mea sexuală, am început din curiozitate și am continuat s-o citesc pentru că m-a prins povestea, poveste care mi se pare drăgălașă, pe alocuri siropoasă și, da!, plină de clișee, dar asta pentru că e ceva sweet în orice poveste care transformă un bărbat handicapat emoțional și obsedat de control/posesie și „pervertit în 50 de nuanțe” într-unul care umple o casă cu flori de câmp pentru o cerere în căsătorie (spoiler alert!). 
Am tot văzut trailerul, iar melodia de mai jos e pe repeat de câteva zile și nu cred că filmul va fi mai bun decât cartea (rare sunt situațiile când se întâmplă asta), dar merg să-l văd tocmai pentru că nu mă aștept la o capodoperă artistică, ci la un film de duminică dup-amiază pentru un sfârșit nedorit de concediu, când încerci să prelungești starea de dolce far niente.



*Citeam cândva la Liz o chestie foarte mișto despre clișee, dar nu am găsit postarea acum și o să încerc să redau ideea din memoria-mi șubredă. Clișeele ajung clișee tocmai pentru că funcționează, de fiecare dată. 
Lizule, te rog să mă ierți dacă ți-am denaturat spusele, eu așa le țin minte.

sâmbătă, ianuarie 24, 2015

New

Mp4 player, căști, muzică mișto care îmi pune un zâmbet tâmp pe față, ghete impermeabile și picioare calde (cum așa ceva în plină iarnă?!?), sentimentul că nu mă grăbesc nicăieri, privirea spre cer și clipele de eu cu mine în care reușesc să mă relaxez.
Bonus: pizza și prăjitură homemade, noapte aproape albă și primul sleepover în pijamalele Aurei, în patul handmade by Laurențiu.
P.S. Se poate spune că mi-am atins targetul de o postare pe săptămână, nu?
P.S. 2 Este asta o postare mai veselă?

sâmbătă, ianuarie 17, 2015

Schimbări :)

Da, titlul descrie viața mea din ultimele luni și am senzația că nu mă voi opri aici... :)
2014 a fost anul șomajului - indemnizat ori ba, cursurilor și diplomelor adăugate la portofoliu, anul în care mama și-a fracturat piciorul stâng și i-am ținut de urât o lună, anul primului accident (între noi fie vorba, am zgâriat mașina când am ieșit din parcare pentru că nu am apreciat corect distanța) cu mașina din scaunul șoferului, anul în care am schimbat domeniul de muncă, anul cununiei religioase, anul în care m-am mai îndrăgostit un pic de Alin...
2015 a început, pentru mine, pe 10 când am ajuns la Bușteni și ningea ca-n povești (fără să fim nevoiți să deszăpezim ca-n basme) și mi-am amintit cum e să te dai cu sania... a fost ciudat să mă dau cu sania ca adult, atunci când eram copil nu-mi făceam atâtea probleme, am pierdut pe drum îndrăzneala/bucuria/inconștiența cu care mă dădeam cu sania, partea bună e că, asemeni mersului pe bicicletă - sau pe role -, îți intri repede în ritm, începutul e greu și apoi nu vrei să te mai oprești, chiar dacă telescaunul are un program bine stabilit. ;) 
2015 cred că va fi anul începuturilor, cel puțin așa îl văd acum, prin prisma dorințelor, gândurilor, viselor pe care le am și care sunt specifice perioadei; anul în care o să încerc să am mai multă grijă de mine și o să încerc să aflu mai multe despre mine, să mă descopăr pe mai multe planuri, anul în care să învăț lucruri noi (cum ar fi să las deoparte dorința mea de a fi un control-freak și să las incertitudinea să-și revendice locul cuvenit :)) ) și mai vreau ca anul 2015 să fie anul plecărilor și al (re)descoperirilor de locuri și oameni.

P.S. Aviz amatoarelor: am ajuns la concluzia că trebuie să ies din Galați ca să am inspirație să scriu pe blog. :))